Pe jar, sau pe lângă jar ?

 


Pe jar, sau pe lângă jar ?
“This above allto thine own self be true” ( Aceasta înainte de toate :fii sincer cu tine însuţi )
Uneori ajungem în situaţii de viaţă pe care le-am caracteriza ca fiind neplăcute sau de-a dreptul negative . Alteori, situaţia nu e neapărat negativă, ci necesită pur şi simplu o decizie.
În căutările şi încercările prin care trecem pentru a ajunge să trăim o viaţă plină de sens, pasiune, bucurie şi împlinire, exprimând plenar fiinţa noastră şi darurile pe care am venit să le manifestăm, e crucial să luăm de fiecare dată deciziile potrivite , să acţionăm cu încredere neşovăielnică şi să reuşim să evităm capcanele compromisurilor .
A fi loiali adevărului fiinţei noastre , a fi în bucuria de a fi , în acea bucurie de dincolo de cuvinte , de circumstanţe , de capacitatea noastră de a o exprima , ce deziderat !
Dar , dincolo de aparenta simplitate a acestui îndemn minunat, cine suntem noi ?
Suntem oare cei ce ne visăm a fi atunci când măştile şi scuturile cad , zburători în vise ecstatice de lumină, suntem cei ce am învăţat să supravieţuim cu preţul cameleonizării sufletelor noastre, suntem ceea ce ne spunem nouă înşine că suntem sau cei ce ni se spune de către alţii că suntem ? Cui să-i fim loiali, cărui „eu insumi”, şi în ce fel să facem aceasta ?
“Know thyself”,Greekγνῶθι σεαυτόνgnōthi seauton
( Cunoaşte-te pe tine însuţi – aforism inscripţionat în pronaosul templului lui Apollo din Delphi)
aphorism inscribed in the pronaos (forecourt) of the Temple of Apollo at Delphi
Trăim vremuri în care, poate mai mult decât în alte epoci, suntem bombardaţi cu informaţii, emoţii, mesaje subliminale inconştiente sau deliberat emise, neuromarketing , definiţii şi definiri explicite sau implicite ale fiinţei noastre , sau a ceea ce înseamnă să fii uman . Constant ni seprezintă diferite versiuni ale lui „cine suntem”. Constant ni se propun diferite lucruri pe care se presupune că ar trebui să le ştim, să le învăţăm, să le dorim , să le avem , prin care suntem conduşi şi seduşi să ne definim, să ne pro-ducem pe noi înşine . Duse sunt de mult vremurile în care societatea oferea oamenilor o oglindă culturală unitară a sufletului lor : trăim timpuri ale oglinzilor sparte , ale miilor de cioburi oglindind fragmentar şi în acelaşi timp obsedant,redundant fiinţa noastră.
Experienţa mersului pe jar ( Firewalking )
Acum câţiva ani mă aflam într-ul loc plin de lume , aşteptând împreună cu alte câteva zeci de privitori , apariţia grupului de oameni care fuseseră pregătiţi psihologic vreme de câteva ore pentru o plimbare desculţi pe jar …mai multe care de televiziune aşteptau deja de ceva vreme , timp in care focul aprins pe un pat de iarba s-a domolit, iar jarul incandescent a fost nivelat până la a forma un covor portocaliu şi fierbinte, luminând în întunericul care se lăsase cu repeziciune. În răcoarea serii de toamnă , jarul respira cald şi luminos, aşteptând tălpile goale ale curajoşilor, care tot întârziau să apară . Când ei au apărut, păşind cu hotărâre pe cărarea îngustă lăsată liberă printre privitorii curioşi, interesaţi, poate neîncrezători , un suflu de vitalitate şi încredere entuziastă m-a atins , facând să vibreze neliniştea emoţionată din interiorul meu, precum un fluture ar face să vibreze strunele întinse ale unei harfe trecând printre ele. Fiori m-au trecut din cap până în vârfurile degetelor de la picioare. Apoi , au trecut desculti pe jarul ce strălucea şi scânteia sub paşii lor în noapte. Feţele unora dintre ei erau ecstatice, altele păreau crispate, pe unele se citea uimirea, triumful şi bucuria, iar pe altele era acea privire ce spune : „Te rog, spune-mi că am ajuns la sfârşit ori că e doar un vis….”.
Am simţit impulsul intens de a mă descălţa şi de a trece şi eu pe jar, pur şi simplu . Dar m-am abţinut….spre deosebire de un alt privitor care într-o clipă şi-a lăsat pantofii şi şosetele pe trotuar şi în clipa următoare era deja pe jarul incandescent… A trecut cu succes o dată, după care , la o a doua încercare, s-a ars….
Şi aşa se face că am rămas cu un dor de a trăi experienţa mersului pe jar .
Abia peste mai mulţi ani am reuşit să dau curs acestei chemări a sufletului meu .
Am urmat dorului pe care l-am simţit , şi , după un lung drum în timp şi spaţiu, m-am regăsit , desculţ, pe iarba mângâietoare şi răcoroasă de sub o luna plină portocalie, privind în jarul luminos si fierbinte ( 400-600 grade Celsius ) din faţa mea . Şi am respirat adânc. De mai multe ori . Toate ca toate , amintirile ca amintirile……filosofia ca filosofia……dar ….
În rândurile ce urmează, voi face o scurtă paranteză filozofică. Prietenii ştiu de ce .
Suntem pământ : aproape fiecare atom al corpului nostru provine din planeta Pământ. Mama Pământ-cum cu drag şi cu respect e numită Planeta noastră de multe culturi tradiţionale în care oamenii îşi trăiau conştient calitatea de copii ai Pământului- ne dăruieşte şi apa, şi mâncarea, şi fiecare atom din care sunt alcătuite hainele noastre, casele noastre, gadgeturile noastre electronice hi tech etc. Avem o relaţie fizică intimă cu pământul, şi deasemeni ne aflăm într-o relaţie spirituală-energetică cu Mama Pământ, fie că suntem ori nu conştienţi de acest fapt . Calitatea experienţei noastre de a fi vii ca fiinţe umane pe această planetă este influenţată,reflectată de calitatea relaţiei noastre cu pământul . Stabilitate. A fi. Prezenţă. Trup. Vindecare fizică. Pământul e o oglindă a noastră.
Suntem în acelaşi timp şi apă, în proporţie de peste 70%. Fără apă nu am putea trăi. Bem apă zilnic ( sau aşa ar trebui 🙂 ) , iar majoritatea alimentelor cu care ne hrănim sunt într-o proporţie însemnată compuse tot din apă ( vezi sceneta cu Florin Piersic elev vorbind la şcoală despre castravete 🙂 ). Avem o relaţie directă şi personală, intimă, la nivel fizic cu apa, şi avem şi o relaţie spirituală-energetică cu apa, fie că suntem ori nu conştienţi de acest fapt . Calitatea experienţei noastre de a fi vii ca fiinţe umane pe această planetă este influenţată, este reflectată de calitatea relaţiei noastre cu apa.
Curgere. Emoţii şi sentimente. Calm şi furtună, ploaie, mare sau râu sau lacrimă, Apa e o oglindă a noastră.
Suntem şi aer, gol , eter : la nivel atomic, aparenta soliditate a corpurilor noastre se dovedeşte o iluzie, întrucât între atomii ce ne compun, golul e incomensurabil mai mare ca dimensiuni. Un halucinant 99,99….9 % (sau aşa ceva ) din ceea ce credem noi a fi plin, e de fapt gol, atât în ceea ce priveşte corpul nostru, cât şi în ceea ce priveşte orice obiect ori fiinţă pe care ne cad ochii .
Iar aparentul gol, aparenta lipsă ce îmbrăţişează fiecare fiinţă umană, aerul , este atât de esenţial vieţii omului , încât am muri în doar câteva minute dacă nu am avea aer . Avem o relaţie directă şi personală, intimă, la nivel fizic cu aerul, şi avem şi o relaţie spirituală-energetică cu aerul, fie că suntem ori nu conştienţi de acest fapt . Calitatea experienţei noastre de a fi vii ca fiinţe umane pe această planetă este influenţată, este reflectată de calitatea relaţiei noastre cu aerul. Extaz. Libertate. Spirit. Aerul e o oglindă a noastră.
Există mai multe cosmologii tradiţionale, iar între ele există unele diferenţe . Dar , faţă de cele enumerate mai sus, încă un element pe care majoritatea îl au în comun este Focul .
Unul dintre învăţătorii mei mi-a spus că în opinia sa, relaţia cu Focul este ceea ce îi face pe oameni să fie speciali şi diferiţi faţă de restul speciilor, care nu folosesc focul.
Dar, când stau şi mă gândesc, noi oamenii, pe lângă arderile interioare ( oxidările care au loc la nivel celular, folosind oxigenul adus de sânge în ţesuturi şi eliberând dioxidul de carbon ce e preluat de sânge şi eliminat prin expir ), în general nu avem în exteriorul nostru o relaţie intimă, fizică, cu focul, cel puţin nu în genul celei pe care o avem cu apa pe care o bem, cu aerul pe care îl respirăm, cu pământul pe care păşim şi din darurile căruia ne hrănim, îmbrăcăm şi adăpostim. Noi, ca societate, mai multfolosim focul : la gătit, în industrie, la motoarele cu combustie internă, la muniţia aducătoare de moarte şi teroare. O mare parte a felurilor în care folosim focul sunt excesive şi distructive, mai mult abuzuri decât uz-uri.
Puţinele referiri culturale locale uzuale care ne sunt accesibile si se refera la vreo interacţiune directă a omului cu focul includ ( şi din păcate aproape că se şi limitează la ) expresia : bag mâna în foc că…/ pentru…... şi la povestea mârţoagei lui Harap Alb, care a mâncat jăratic şi care s-a transformat datorită acestui ingredient al dietei într-un mândru bidiviu capabil să alerge ca vântul şi ca gândul, mâncând pământul , apoi „ a avea foc la inimioară” , „te-ai ars” şi respectiv „i s-au aprins călcâiele după….. Şi, după cum mi-a reamintit o dragă prietenă, clasicul : „arză-te-ar focul ! ”.
Gândindu-mă la sintagma „Bag mâna în foc pentru….”, cuvântul cheie mi se pare a fi încrederea.
Interpretând cvasisistemic basmul cu Harap Alb şi mârţoaga , văd mârţoaga ca pe o resursă proprie subevaluată a lui Harap Alb, moştenită de la tatăl său, care o lăsase de izbelişte. Odată regăsită şi supusă unei probe aparent imposibil de trecut, resursa îşi arată adevărata valoare şi putere . ( http://ro.wikisource.org/wiki/Povestea_lui_Harap-Alb ) .
Citez în continuare câteva rânduri din Harap Alb :
 Apoi începe a purta caii încolo şi încoace, şi numai iaca slăbătura cea de cal iar se repede şi apucă o gură de jăratic. Fiul craiului îi mai trage şi atunci un frâu în cap, cât ce poate, şi apoi iar începe a purta caii de colo până colo, să vadă, nu cumva a veni alt cal să mănânce jăratic. Şi numai iaca, şi a treia oară, tot gloaba cea de cal vine şi începe a mânca la jăratic, de n-a mai rămas. Atunci fiul craiului, mânios, îi mai trage un frâu, iar cât ce poate, apoi îl prinde în căpăstru şi, punându-i frâul în cap, zice în gândul său: “Să-l iau, ori să-i dau drumul? Mă tem că m-oi face de râs. Decât cu aşa cal, mai bine pedestru”.
Şi cum sta el în cumpene, să-l ia, să nu-l ia, calul se şi scutură de trei ori, şi îndată rămâne cu părul lins-prelins şi tânăr ca un tretin, de nu era alt mânzoc mai frumos în toată herghelia. Şi apoi, uitându-se ţintă în ochii fiului de crai, zice:
— Sui pe mine, stăpâne, şi ţine-te bine! Fiul craiului, punându-i zabala în gură, încalecă, şi atunci calul odată zboară cu dânsul până la nouri şi apoi se lasă în jos ca o săgeată. După aceea mai zboară încă o dată până la lună şi iar se lasă în jos mai iute decât fulgerul. Şi unde nu mai zboară şi a treia oară până la soare şi, când se lasă jos, întreabă:
— Ei, stăpâne, cum ţi se pare? Gândit-ai vrodată că ai să ajungi: soarele cu picioarele, luna cu mâna şi prin nouri să cauţi cununa? “
Poate că Focul are de-a face cu miracolul, cu puterea interioară, cu iubirea, cu entuziasmul, cu pasiunea, cu încrederea, cu alinierea interior – exterior la acestea şi la adevărul fiinţei noastre , cu sinceritatea faţă de noi înşine , cu capacitatea alchimică, fermecată, de a transmuta, de a purifica , de a lămuri cum se spune în popor ?
Focul este Marele Purificator, şi în acelaşi timp cel ce ne reaminteşte permanent că suntem lumină, suntem iubire, suntem căldură , suntem pasiune. Cum spunea alt învăţător al meu: „ Focul vede prin tine când îi vorbeşti, aşa că , fără bullshit, por favor, senor ……”
Şi dacă , aşa cum eu sunt şi Străbunii mei în versiune contemporană , cum eu sunt şi Pământ, şi Apă, şi Aer, sunt şi Foc ?
Şi dacă, aşa cum sunt aşa cum sunt ( sic ), cu trup, cu sentimentele şi emoţiile şi dorinţele şi nevoile şi bucuriile şi durerile mele şi ale altora împletite în regiunea fiinţei mele, cu extazele şi eliberările şi dorurile şi prăbuşirile pe care le cred şi le simt a fi Eu sau ale mele, şi dacă, cu toate astea zic, eu sunt şi iubire totală, miracol, alchimizare, entuziasm, transformare, renaştere ?
Şi dacă şi Focul îmi e, ne e, şi El, oglindă ?
Îmi e plăcută starea aceasta de a sta şi a evoca gânduri, simţiri , amintiri ,vise şi înţelegeri, dar ea nu ţine loc de experienţă directă. Si cu plăcere m-aş lăsa în continuare în voia acestor gânduri, dar mi-am propus să vă comunic şi altceva cu articolul de faţă. Într-adevăr, deseori cuvintele şi gândurile sunt fapte, iar alteori, prin a gândi, a ne aminti, a reflecta, a vorbi, oricât de articulat şi la obiect, nu facem decât să evităm să luăm contact cu realitatea imediată care ne solicită o decizie şi implementarea acelei decizii, acţiunea.
Noi am adus cărbunii, voi aţi adus carnea…a glumit cineva, într-un mod foarte nespiritual , dar destul de şamanic aş zice …
Iar în momentul în care m-am regăsit, desculţ sub Luna plină, în faţa covorului de jar incandescent din iarba înrourată, am ştiut că momentul transformării în realitate a visului meu a sosit. Sau, mai interesant decâtbifarea ca „împlinit” a unui vis, poate că a sosit momentul unui pas în necunoscut-făceam asta pentru prima dată, şi realmente, dincolo de intuiţie,empatie, conectare bla bla bla, de fapt nu ştiam cum va fi .Nu mai era un gând, nu mai era un vis, un plan, un dor, un fior al unei posibilităţi nesăbuit de îndrăzneţe, ori vreo filosofare despre Elementul Foc.
Nu mai era răgaz pentru aşa ceva. Momentul era ACUM.
Merg pe jar, sau pe lângă jar?
Oare va fi cum am simţit şi visat că va fi ?
Nu mai era răgaz pentru astfel de întrebări . Momentul era ACUM.
Merg pe jar, sau pe lângă jar?
Mi-am amintit într-o serie de flashuri de focurile de tabără la care am participat. De ceremoniile Focului , cu hainele începând să miroase a ars şi cu lacrimile şi transpiraţia uscate instantaneu de dogoarea aproape insuportabilă.
De focul din sobă, trosnind în miezul iernii.
O, cât suntem de iubiţi !
Şi atunci, m-a cuprins o minunare plină de o recunoştinţă caldă, mişcându-mi inima spre o îmbrăţişare a existenţei, a căldurii dogoritoare din faţa mea şi am avut un fel mişcare interioară de :
Mulţumesc. Sunt de-al tău .
Te rog primeşte-mă în braţele tale şi nu mă răni.
Sunt şi eu o scânteie din tine.
Apoi, a avut loc în mine o indescriptibilă erupţie a ceva interior ce nu ştiu cum să spun cum şi ce era, ceva ce a purtat iubirea care eram ca într-o glisare ecstatică peste jarul incandescent care eram. Eu. În mine. Mişcându-mă, iubire.
Odată ajuns dincolo de „covorul roşu”, am trăit încă un moment de uimire, de minunare intensă , iar expansiunea interioară şi bucuria mi-au fost indescriptibile, mai mult şi mai altfel decât cum le anticipasem . Pe drept cuvânt mi se spusese că va fi o trăire de neuitat. Adaug la asta că e şi dificil de descris. E ca un fel de fereastră spre un alt fel de a fi al meu şi al lumii. Pentru care chiar şi cuvintele bine alese sunt insuficiente.
Nu văd mersul pe jar ca pe o depăşire a propriilor mele limite, ci ca pe o asumare a lor. Dar prin recunoaşterea propriilor limite şi onorarea lor ca atare, apare un proces paralel de afirmare a propriei naturi. Ştiu că acum aş putea merge fără să mă ard, iar în minutul următor poate că ar fi mai înţelept să merg pe lângă jar. O chestiune de decizie în moment.
Consider acum că mersul pe jar este un mod de a mă conecta cu focul meu interior, de a deveni conştient de el şi a-l onora , un mod de a mă centra în autenticitatea pasiunii care mă animă în exprimarea sufletului meu, a ceea ce iubesc. Iar mersul pe lângă jar e un mod de a da recunoaştere lipsei focului interior, lipsei de resurse sau de pasiune ori de interes pe care o trăiesc la un moment dat . De asumare a faptului că momentan nu mă simt în stare. Şi, în acest caz, grija şi iubirea faţă de mine, a fi sincer cu mine înseamnă să accept şi să îmbrăţişez acel nu de data asta .Un fel de a îmi fi loial mie însumi. Iar întrucât am început să dau recunoaştere faptului că sunt în stare să mă conving pe mine însumi de aproape orice ar fi lucrul pe care îl doresc momentan….simt uneori şi necesitatea de a tria cumva multitudinea de proiecte şi idei care mă încântă .
Decizia de a merge pe jar sau de a merge pe lângă jar o simt şi încep să o integrez ca pe un fel de “probă a focului ” în sens literal , nu doar metaforic : ştiu că, dacă o idee ori un proiect aprinde în mine acel fel de foc, atunci ideea respectivă e bună pentru mine. Dar dacă nu simt că aş putea să merg pe jar cu ea în braţe, mai aştept. În acest caz, nu bag mâna‘n foc pentru ea , ca să zic aşa 🙂 …pentru că simt că „m-aş arde”. E mai bine pentru mine să aştept. Un fel de a mă cunoaşte pe mine însumi. Şi un fel de a lua decizii. Şi decizia de a merge pe lângă jar e la fel de bună.
De atunci, am mai mers pe jar de câteva ori , şi de fiecare dată am simţit bucuria , clarificarea , intensitatea prezenţei în momentul ACUM , minunarea şi recunoştinţa în faţa focului din afară şi a celui dinăuntru. Şi am beneficiat de graţia de a nu mă arde- sau de a nu fi ars, ptiu să nu hie de deochi !
Ceea ce vă doresc şi vouă , dacă simţiţi că ceva vă cheamă înspre zona aceasta !
Evident, nu recomand nimănui să facă aşa ceva într-un mediu nesupravegheat de personal competent şi fără îndrumare specializată. Ar fi un pericol de incendiu sau de arsuri destul de serioase .
Copyright : Aurel Mocanu , 2011 . Toate drepturile rezervate

Chemarea Focului

Chemarea Focului

Dragi prieteni,

va invit sa petrecem impreuna un weekend de (re)descoperire de sine, in compania uneia dintre cele mai fidele si sincere oglinzi de care putem avea parte in aceasta viata: FOCUL .

 

Intelepciunea din toate timpurile ne reaminteste ca viata si lumea in toate aspectele lor sunt oglinzi ale interiorului nostru, atat intru frumusete, pasiune si bucurie, cat si intru acele locuri si sentimente in care ne e mai greu sa privim.

 

In acest weekend ne vom face disponibili intelepciunii, ghidarii si imbratisarii Bunicului Foc, folosind metode precum introspectia, calatoria samanica si ceremoniile focului pentru a descoperi in esenta fiintei noastre o parte din ceea ce Bunicul Foc ne daruieste, ne reaminteste, ne povatuieste.

 

In multe traditii mistice, caldura, puterea si lumina focului interior sunt asemanate sau identificate cu iubirea divina atotimbratisatoare si mistuitoare care transfigureaza si stralumineaza, dand sens vietii si calitate prezentei umane, aducand vindecare si aliniere la lumina interioara.

 

Astfel, din timpuri stravechi, intalnirea fata in fata cu focul si interactiunea ne-mediata cu el a fost in centrul a multe rituri de trecere si de initiere. Populatiile din multe zone ale lumii au si in zilele noastre ceremonii, festivaluri, ritualuri in care oamenii se regasesc si descopera pe ei insisi fata in fata cu Focul.

 

Miscarea moderna de Firewalking initiata in SUA de catre Tolly Burkan a adus intalnirea cu Focul si in zona de dezvoltare personala, NLP, bussiness etc., in contextul ideii de depasire a limitelor personale momentane si a credintelor limitative, de realizare a ceea ce initial pare imposibil de realizat. Milioane de oameni de peste tot din lume au beneficiat deja de aceasta abordare.

 

Totusi, dintre multele feluri in care putem incerca a intalni Focul, ceea ce va propun in acest weekend e o intalnire 1-la-1, fara „scuturile” autohipnozei sau transei.

 

Pregatiti-va pentru a va imbratisa din nou sinceritatea fata de sine, pasiunea, intuitia si bucuria de a trai.

 

Pentru mai multe detalii si experiente ale intalnirii personale cu Focul puteti accesa :

 http://aurelmocanu.ro/?p=190   un articol destul de lung de reflectii personale pe aceasta tema,

si

http://aurelmocanu.ro/?p=103 -o serie de testimoniale ale celor care au trecut prin aceasta experienta de neuitat.

 

Locatia este rezidentiala in Jud. Brasov si va fi comunicata celor inscrisi.

 

Programul : Vineri 18:00-22:00, sambata 10:00 – 22:00, duminica 10:00-13:00

 

Investitia voastra: 500 lei ( nu include cazarea si mesele, care costa 150 lei pe zi de persoana- pat in camera dubla + 3 mese ).

 

Relatii si inscrieri ( email, includeti info de contact ): aurelmocanu@yahoo.com

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Workshop de Constelatii Familiale

 

Va invit cu drag sa participati la un weekend de

 

 

Constelatii Familiale

Bucuresti, 18-19 Octombrie 2014

Facilitator: Aurel N. A. Mocanu

( www.aurelmocanu.ro )

 

Constelatiile Familiale sunt o metoda de lucru extraordinar de profunda, fondata de germanul Bert Hellinger in urma cu peste 20 de ani. Aceasta metoda fenomenologica de munca sistemica s-a raspandit foarte repede in intreaga lume ( fiind una dintre metodele psihoterapeutice cu cea mai rapida raspandire din secolul XX) si inca evolueaza creativ in toate colturile lumii la ora actuala, avand aplicatii numeroase in zona problematicilor vindecarii holistice, politicii, psihoterapiei, afacerilor, mediului etc.

 

Prin constelatiile familiale clasice putem da o voce si un mod de a se exprima sufletului nostru si celui al familiei noastre, aducand in fata noastra intr-un aranjament spatial intuitiv de persoane situatia cu care dorim sa lucram – asa cum o percepem noi initial.

 

Apoi, prin asa numita „perceptie de reprezentare” ( un fenomen inca neelucidat intru totul, dar pe care cercetatorii au cautat a-l explica prin teoria campurilor morfogenetice, cea a neuronilor oglinda si cea a campului stiutor ( The Knowing Field- termen propus de Albrecht Mahr ) – si care are loc de fiecare data cand se aseaza o constelatie) , sentimentele adanci de iubire, suferinta si loialitate intru acestea din sistemul nostru familial ies la suprafata prin intermediul trairilor reprezentantilor, astfel noi putand deveni mai constienti de o serie de adevaruri profunde ale fiintei noastre si ale familiei noastre- fie ea cea de origine ori cea actuala- intemeiata de noi.

 

Ceea ce se arata deseori in cadrul acestui proces de multe ori foarte plin de incarcatura emotionala este faptul ca, dintr-un loc adanc si de cele mai multe ori inconstient din noi insine, alegem, din iubire oarba si din nevoia profunda de a apartine, sa repetam durerile, greutatile si destinele dificile ale unor membri ai familiilor noastre, care sunt uitati sau „exclusi” din amintirea si din inimile celor aflati in viata: bunici si strabunici morti in razboaie, victime ale unor accidente sau crime, copilasi morti la nastere, victimele terorii comuniste sau persoane care au gresit major altora, etc. Iar istoriile familiilor noastre sunt pline de astfel de situatii. Un articol pe care l-am scris pe tema traumei transgenerationale a Romaniei puteti citi la adresa de web: http://www.nierika.ro/blog/?p=400 .

 

Alte cateva ganduri despre constelatiile familiale pe care le-am pus cap la cap acum vreo trei ani intr-un mic articol puteti citi la adresa de web : http://www.nierika.ro/blog/?p=159 .

 

Prin metoda constelatiilor familiale se pot aduce la lumina aceste incurcaturi sistemice, care in vietile noastre se manifesta prin sentimentul ca nu traim propria viata, prin neasumarea propriului destin, dependente, violenta, incapacitate de a avea relatii importante pozitive, situatii dificile aparent imposibil de deblocat, boli fizice sau psihice, accidente repetate, etc.

 

Dar, de indata ce reusim sa vedem durerea si dificultatea la sursa ei si sa ne inclinam cu respect in fata celor ce au fost inaintea noastra si au trecut prin aceste greutati, dandu-le un loc in amintirea si in inima noastra, putem sa ne reluam locul pe care Viata ni l-a daruit, pasind in puterea noastra cu binecuvantarea strabunilor si sustinerea lor.

 

Astfel, nu numai ca noi insine suntem eliberati de poverile si suferintele care nu ne apartin, ci acestea nu mai sunt transmise mai departe generatiilor viitoare- copiilor si nepotilor nostri.

 

Deseori, dorinta de a nu transmite si copiilor nostri dificulatile pe care le-am purtat noi da un imbold puternic pentru a cauta vindecarea personala. Iar, dupa cum spune Cornelia Nicola, „vindecarea straluceste ca o stea care isi raspandeste lumina in toate directiile: catre generatiile trecute, cele viitoare dar si in prezent”. Se spune ca, daca reusim sa aducem vindecare si aliniere in noi insine, sapte generatii inainte si sapte generatii inapoi primesc si ele vindecare. Deseori, acest proces necesita un interval mai indelungat de timp. Si, fiecare pas are importanta sa.

 

Totusi, niciun set de explicatii teoretice sau enumerari de situatii cu potential de interes pentru aceasta munca uimitoare nu tine loc de experienta de a participa la o constelatie familiala.

 

Cu adevarat, gasesc ca a participa la o constelatie familiala in calitate de reprezentant, client ori facilitator e un mare dar intru constientizare, compasiune, vindecare, intelegere, regasire de sine si acceptare- a noastra si a altora. Cumva, largim experienta noastra de a fi umani prin pasirea in locul altora ca reprezentanti, si, paradoxal, facand loc in inima noastra pentru ceilalti, nu numai pe ei ii primim cu mai multa compasiune, intelegere, acceptare, iubire, ci, odata reveniti la noi insine, gasim ca avem mai mult loc, compasiune, intelegere si apreciere si pentru propria noastra persoana, intr-un alt fel decat pana atunci.

 

Astfel, se poate naste din nou sau consolida minunarea in fata vietii, bucuria de a fi vii si recunostinta pentru acest dar care e viata noastra.

 

O viata e mult !” , dupa cum spune Bert Hellinger.

Cu adevarat, a ne trai viata de pe locul nostru poate fi ceva minunat !

Va invit sa exploram impreuna aceasta posibilitate.

Va astept cu drag !

 

                                                                                                         Aurel N. A. Mocanu

Despre facilitatorul acestui weekend:

 

Aurel N. A. Mocanu este psiholog si trainer acreditat, are ca pasiune vindecarea holistica si traditionala/samanica , si a studiat constelatiile familiale ca ritual si ceremonie cu Cornelia Nicola Nita ( Germania) si constelatiile familiale clasice si de trauma cu Barbara Morgan ( Marea Britanie), participand si la evenimente conduse de Bert Hellinger si Sophie Hellinger ( 2009 ) si Franz Ruppert ( 2010 ).

In zona vindecarii traumei transgenerationale si personale Aurel a lucrat si cu Sandra Ingerman si Howard G. Charing- din perspectiva samanica, si cu Dr. Anie Kalayjian – iertare, peacemaking si reconciliere si Ruby Gibson- arheologie somatica.

Mai multe despre Aurel puteti citi la adresa de web:

http://aurelmocanu.ro/?page_id=2

 

Programul weekendului este :

 


Sambata  10:00- 18:00 cu pauza de pranz si pauze de confort

Duminică  10:00- 18:00 cu pauza de pranz si pauze de confort

 

Investitia dvs :

300 lei.

Relatii si inscrieri:aurelmocanu@yahoo.com

 

Numarul de locuri este limitat .

 

Locatia va fi comunicata celor inscrisi.

Lecturi recomandate:

Intoarcerea acasa. Un prim pas in lumea constelatiilor familiale

 

 

 

 

Darul Mioriței

Darul Mioriței

Am trecut prin multe poziţii personale vis-a-vis de “Mioriţa”, până să ajung la realizarea faptului că este o capodoperă inestimabilă.

Indubitabila sa frumuseţe şi profunzime m-a atins de prima dată când am citit-o, dar când am ajuns în contact cu sentimentul ecstatic al morţii, acesta iniţial m-a înspăimântat.

Apoi, în virtutea virusării culturale la care şi eu am fost expus, am trecut şi prin a crede că eroul Mioriţei se resemnează în faţa pericolului iminent, o capcană atât a superficialităţii de gândire, cât şi a modului reducţionist în care suntem învăţaţi să gestionăm astfel de situaţii.

În societatea de azi, probabil că un scenariu care nu ar fi fost interpretat şi etichetat ca “resemnare mioritică” ar fi implicat transformarea ciobănaşului într-un fel de Rambo din Carpaţi, punând capcane, săpând gropi, ascuţind pari, făcându-şi suliţe şi arc cu săgeţi, facând flotări, şpagatul şi exersând lovituri de picior frontale şi din întoarcere până ajungea să doboare brazii cu tibia sa de oţel, pregătind un arsenal de arme şi mişcări defensiv-agresive menite să îi neutralizeze pe duşmani. Sau, în versiunea de Rambo şamanic- şi aceasta aflată în proces de creştere a popularităţii- ar fi bătut toaca, chemând spiritul Ursului, al Lupului, etc , ca să-l protejeze şi să-i oprească ori răzgândească duşmanii.

În istoria studiului Mioriţei, exegezei textului, motivelor, temelor, figurilor de stil şi metaforelor sale, a cercetărilor asupra originii sale, nu au lipsit atitudinile critice, interpretările cu puncte oarbe, reducţionismele, denigrările spumegânde, şi nici laudele, aprecierile, interpretările legendare, spirituale, esoterice etc.

În Mioriţa au fost văzute, recunoscute şi disecate teme şi idei precreştine, sau păgâne cum le numesc unii; a fost observat şi detaliat paralelismul cu creştinismul – întru metafora bunului păstor; Mioriţa a fost catalogată ca ilustrare lirică a unui rit funerar pentru tinerii nelumiţi-nenuntiţi, care nu au reuşit să guste din dulceaţa vieţii şi a iubirii/nunţii, sau ca ilustrare a unui ritual de iniţiere din perioda Zalmoxiană.

Cu adevărat a citi aceste lucrări dedicate Mioriţei a fost un exerciţiu fascinant şi instructiv. Dar, totuşi, care ar putea fi mesajul Mioriţei pentru cineva care trăieşte în zilele noastre, dincolo de frumuseţea şi tragismul său ? Da, simt că îmi e de folos să citesc şi să ştiu că există peste 1500 de variante ale Mioriţei, din care o parte sârbeşti, bulgăreşti, aromâne etc . Da, e minunată incursiunea în folclor, etnologie, legende, istorie, critică literară. Dar, ce ar putea fi în Mioriţa, care să îmi aducă o atingere personală mie, cel de acum, din sfârşitul secolului 20 şi începutul secolului 21?

 

Atât de uşor este să treacă neobservată măreţia, iubirea, smerenia, frumuseţea !

E tot atât de uşor pe cât de uşor poate trece neobservată liniştea dintre note, tăcerea dintre cuvinte, atotîmbrăţişătorul spaţiu în care toate cele ce sunt îşi găsesc locul de fiinţare şi devenire.

Căile care m-au readus la Mioriţa sunt multe, şi criteriile teologice, filozofice, etice, spirituale după care îi recunosc profunzimea şi măiestria sunt iarăşi multe.


Există în ea atâta iubire şi cunoastere autentică, incât am ajuns să consider Mioriţa un fel de Evanghelie a Creştinismului Cosmic Românesc. Sau, poate mai așezat și liniștit spus, o reamintire a unui fel de a fi, anonim, în iubire.


Voi încerca în continuare să enumăr câteva idei şi exprimări din Mioriţa, care vorbesc sufletului meu.

RAIUL

Ciobănaşul din Mioriţa, iată omul care cu adevărat trăiește în Rai ….


În unele mitologii avem reprezentarea raiului ca un loc al desfătărilor senzuale, carnale, al banchetelor pantagruelice, al bogăţiilor fără măsură….Noţiunea de Rai a ciobanului din Mioriţa – şi, prin extensie, a poporului român – este natura, aşa cum e ea de la Dumnezeu lăsată ….fără zorzoane artificiale, fără dezmăţuri senzuale, fără bogăţii ale buzunarului….fără proiectarea lipsurilor, dorinţelor nesatisfăcute Şi a frustrărilor de o viată a celui ce visează la satisfacţia post-mortem în rai: raiul flămândului e plin de mâncare, raiul însetatului are multe fântâni, lacuri şi fluvii… raiul celui ce doreşte bogăţia e plin de aur şi nestemate … raiul celui desfrânat e plin de femei languroase…raiul celui bolnav de dorinţa de putere şi de lipsa smereniei e locul pentru accesul la care vinde indulgenţe şi cere ascultare, altminteri vei ajunge în locul pe care tot acea persoană îl numeşte Iad.


Raiul ciobanului nostru e natura,

exact aşa cum e ea de la Dumnezeu lăsată.

Totul e perfect aşa cum e.

Totul e viu, totul are suflet.

Totul e sacru.


“Pe-un picior de plai, /Pe-o gură de rai ….”


Raiul este aici, pe Pământ, este aici şi acum. Este posibil pentru noi, oamenii, să trăim în Rai, pe pământ fiind, şi în viaţa aceasta de aici fiind, iar nu după vreun apocaliptic eveniment care să restaureze sfinţenia, acum profanată conform unor surse- a pământului.

El este deja sfânt,

curat, străluminat,

ca argintul strecurat,

așa cum e de la Dumnezeu lăsat.

( descântec improvizat)

Câtă sănătate mintală, emoţională, spirituală răzbate din acest concept, al raiului trăit aici şi acum !

Acest rai- adică fizic această ţară- şi acest concept de rai, nu doar posibil ci și real-în-aici-și-acum sunt două din darurile străbunilor noştri pentru noi. Poate că în multe alte locuri de pe planetă viaţa e dificilă şi se desfăşoară în condiţii grele, dar în România există realmente o abundenţă binecuvântată de ape, păduri, pământ fertil, bogăţii ale subsolului, suflete bune, etc.

Pământul nu este un loc ” de joasă vibraţie”, în care sufletele sunt trimise spre ispăşirea păcatelor din incarnări anterioare, nu este o “vale a plângerii”( cel puţin, nu în întregime; cel puţin, nu pentru ciobanul din Mioriţa), nu este ceva de care să fugim, de care să ne detaşăm, ceva cu care să avem relaţii strict utilitare, de dominare şi exploatare…

Poate că unii au “căzut din Rai ”, sau trăiesc o stare căzută, dar alţii încă nu au fost daţi afară din grădina Raiului. Lumea în care ciobănaşul moldovean trăieşte este o Lume a unirii mistice ( unio mystica ) cu natura, cu toate fiinţele vii, cu toată Fiinţa.


Există atâta non-dualism în acest inceput, cât şi pe întreg parcursul Mioriţei…..nu există separare între Rai şi Pamântul aşa cum e de la Dumnezeu lăsat, nu există separare între Viaţă şi Moarte.

Plănuirea unui omor de către ceilalţi doi ciobani, în vederea însuşirii oilor şi câinilor ciobanului moldovean, este ceva regretabil de general uman ( atât în istoria mai veche cât mai ales în zilele noastre), e un comportament dictat de lăcomia fără scrupule, gata să calce pe cadavre pentru a-şi atinge scopurile, pe care unii o numesc gândire “economică” în perspectivă, deloc diferită în esenţa sa de colonialismul care a pătat de sânge întreaga planetă-și de care au beneficiat statele”dezvoltate”, de multe războaie şi de temeiul de a fi al imperiilor din trecut, nici de o serie întreagă de strategii corporatiste contemporane.

Relatarea acestui complot are alocat un spaţiu extrem de mic în cadrul baladei, de fapt ocupă doar strictul necesar pentru aducerea sa la cunoştinţa noastră… aproape fiecare altă temă este explorată/exprimată în mai mult detaliu.

Poate că dintr-o anume delicateţe sufletească nu se insistă asupra acestui episod care nu face cinste speciei umane ; remarcabilă este însă exprimarea afectuoasă şi incluzătoare, care se regăseşte în multe variante ale Mioriţei, în ceea ce-i priveşte pe cei doi potenţiali criminali, similară cu cuvintele ce îl desemnează pe ciobănaşul moldovean:

Doi îs frăţişori, unu-i strinăşel “– diminutivare,

doi îs veri primari, unu-i străinel…”,

fraţilor, fârtaţilor, voi dacă mi-ţi omorâ “

Ciobanul află de planurile lor criminale şi îi numeşte în continuare în unele variante ale Mioriţei, “fraţilor, fârtaţilor ”, le dă indicaţii despre unde să-l ingroape dacă vor reuşi să îl omoare, iar în alta variantă, tot fără patimă, fără panică, îi spune mioarei unde să le comunice celor doi unde să-l îngroape. Nu există judecare, nu există epitete negative, ci doar o acceptare a realităţii intenţiilor celor doi. Asta da prezenţă şi fenomenologie…

Cât despre includerea fără judecare/demonizare, ci în calitate de fraţi/fârtaţi a celor doi, ea este şi sănătoasă din punct de vedere sistemic. Cu adevărat suntem rude, suntem familie cu toţi ceilalţi pe care îi întâlnim, atâta doar că suntem rude mai apropiate sau mai îndepărtate.

Regăsim aici un fel de “iubeşte-ţi vrăjmasii”- prin nejudecarea lor şi acceptarea faptului că ei sunt aşa cum sunt…..dar nicăieri nu se spune că păstorul moldovean a stat pasiv să fie omorât. Ciobănaşul moldovean avea realmente o viaţă care merita trăită, și de care era mulțumit….avea genul de mulțumire și bucurie pentru obţinerea căreia unii facem sacrificii mari, dacă ne gândim câte eforturi ni se spune de către unele surse că trebuie să facem pentru a ajunge să trăim în Rai. Găsim aici o acceptare a situaţiei, adică acceptarea realităţii faptului ca ceilalti doi plănuiesc-doresc să il omoare …şi mai găsim un pragmatism şi o luciditate deosebite: ciobănaşul moldovean işi face testamentul, pentru cazul cel mai rău – cel în care va fi omorât. Nimic nu e morbid, resemnat, fatalist sau deplasat în asta. Poate doar în miile de pagini scrise pe această temă de către unii critici ai Mioriței, care găsesc greu de acceptat seninătatea cu care ciobănașul integrează posibilitatea reală de a fi omorât.

Dar iarăși, câți dintre noi reușim să privim cu seninătate și calm ideea că am putea muri deseară sau mâine sau peste câteva zile? Câți dintre noi am reuși să le spunem celor pe care îi iubim, că îi iubim, și să petrecem un timp de calitate cu ei, și câți am reuși să le spunem celor cu care suntem ori am fost certați că nu le mai purtăm pică, ori să ne împăcăm cu ei? Ori să-i binecuvântăm, spunând: fie ca nimeni să nu aibă de suferit din cauza suferinței mele ? Pentru că, văd că acestea sunt cele pe care le-a făcut ciobănașul.

Cred că mulți dintre noi, dacă am fi puși într-o astfel de situație, am începe cu o mare neîncredere că e așa, apoi cu o goană furibundă și disperată în încercarea de a desființa amenințarea morții, etc.

La ora actuală există studii extrem de bine documentate ( vezi, de exemplu, opera lui Elisabeth Kubler-Ross) asupra tematicii morții și a stărilor prin care trec oamenii în vecinătatea ei. Dinamica cea mai obișnuită a reacțiilor față de ideea morții iminente e una de negare vehementă, apoi urmează cea de revoltă, cea de luptă și abia în cele din urmă acceptarea și transfigurarea/pacea pe care le arată de la bun început eroul nostru.

Astfel, poate că, întrucât reacția lui e o veritabilă scurtcircuitare a unui întreg set de mecanisme psihologice ale oamenilor obișnuiți ai zilelor noastre, e de înțeles că ea poate genera astfel de reacții puternice de judecare și respingere.

Ceea ce ne comunică atitudinea ciobănașului, cuvintele sale, este că nu are rost să negăm realitatea faptului că vom muri cândva, mai curând sau mai târziu. Ori, noi și aproape întreaga noastră societate fugim de această idee ca necuratul de tămâie, deși undeva adânc în noi, știm că așa e. Ceea ce mai comunică el este și că nu are rost nici un fel de luptă cu Moartea în sine. Atenție, încă ne aflăm în registrul spiritual, iar această futilitate a luptei cu moartea nu se aplică și către persoanele care ne amenință integritatea corporală și viața.

Multe tradiții spirituale ale planetei, inclusiv Ortodoxia, propun oamenilor o practică spirituală profundă, aceea de a trăi având moartea ca sfetnic. A medita, a contempla realitatea faptului că într-o zi vom muri. Există multe cuvinte folositoare de suflet ale unor sfinți iubiți în România în ceea ce privește felul în care putem trăi mai aliniați cu voia divină și la adevărul profund al ființei noastre, cu ajutorul acelui fel de conștientizare și aliniere care apare prin contemplarea morții.

Iar experiența celor care, în zilele noastre, trăiesc cu conștiința clară a faptului că vor muri cândva, mai devreme sau mai târziu, arată că aceste persoane apreciază mai profund viața și se tem mai puțin să își exprime sentimentele, să își urmeze visele, să respecte frumusețea și spiritul și să aibă o grijă iubitoare față de fragilitatea a tot ceea ce e viu și are suflet. Ca o mamă bună, ca un tată sau un frate sau o soră bună pentru ceilalți și pentru sine. Cumva, prin privirea morții, viața și trăirea sa capătă și ea adâncime, savoare, sens, valoare. Acest lucru se întâmplă și cu majoritatea celor care s-au întors din moarte clinică- fapt documentat extensiv deasemeni. Și apoi, să nu uităm că dacii știau și trăiau experiența existenței beatifice a sufletului fără corp/ în afara corpului.

Multă vreme am rămas cu ideea superficială că păstorul moldovean se resemnează în faţa morţii iminente, aşa numita ” resemnare mioritică “, sau “contemplativitate moldoveneasca/ româneasca” sau “pasivitate“……dar la o analiză mai atentă a textului, nu reiese de nicăieri aşa ceva, ci, dimpotrivă, reiese că eroul principal are stăpânire de sine, nu îşi pierde capul, este realist, inclusiv îşi face testamentul, cu atenţie atât pentru cei ce plănuiesc să il omoare, cât şi pentru măicuţa lui şi pentru turma sa şi obiectele pe care le iubeşte: fluierele şi ” bota mea cea luce/mi-o puneţi de cruce“ cum spune o variantă apărută pe magistralul album al extraordinarului om, savant şi artist Grigore Leşe, “Horile Vieţii”…

Hmmm…o botă care e “luce” e o botă folosită multă vreme, cu măiestrie- fără a o rupe- până a ajuns de i s-au netezit nodurile într-atâta încât sa lucească…

.. Bota cea luce e o carte de vizită a cuiva care ştie bine să o mânuiască… ( acum vă rog să nu cădeţi pradă unor fantezii cu vreun Bruce Lee Moldovean -tras-ca-prin-inel exersând kata-uri / quyen-uri de bâtă… 🙂 ) .

Apoi, faptul că el avea oi mai multe și mai cornute și câni mai bărbați, iarăși ne furnizează câteva detalii despre priceperea și vrednicia sa. Acest om nu era nicicum leneș sau nepriceput.


Cu atâta luciditate şi calm,pricepere, realism şi stăpânire de sine, dar şi nesubestimare a adversarilor, şi cu “bota cea luce”, cred că sunt foarte mari şanse ca finalul să nu fie cel soldat cu moartea ciobănelului moldovean
…..şi, iarăşi, textul Mioriţei nu ne spune nimic despre deznodământul acestei situaţii ….aceasta omisiune nu e deloc întâmplătoare, ci, dimpotrivă face parte din ceea ce ne duce spre întrebările metafizice, spirituale pe care aceasta capodoperă ne face să ni le punem. E parte a ceea ce face ca Miorița să fie o operă deschisă și un dar pentru noi.


Mă simt îndemnat să fac nişte consideraţii referitoare la modul de a fi, de a se relaţiona la fiinţele ce-l înconjoară, al eroului principal.


Ciobănaşul nostru comunică, la propriu, nu la figurat, cu toată natura, începând cu Mioara cea năzdrăvană şi continuând cu brazii şi păltinaşii, paserile ceriului,Vântul, Soarele şi Luna, Stelele. El cântă şi știe rosturile feluritelor materiale din care se fac fluiere:


“Fluieraş de fag,
Mult zice cu drag!
Fluieraş de os,
Mult zice duios!
Fluieraş de soc,
Mult zice cu foc!”

El ştie a cânta, şi chiar cântă: cu drag, duios, cu foc. Iar aceia dintre noi care am auzit câte ceva din comorile muzicii tradiționale din fluier/tilincă/flaut, știm cât de cutremurător de profund poate fi un astfel de cântec. Omul, suflarea sa, fluierul. O întreagă mistică se poate înfiripa în jurul acestei triade.


El e prieten cu tot ceea ce este: cu râul, cu ramul, cum spune Mihai Eminescu.

Mircea Eliade a scris că şamanii sunt ultimii oameni care ştiu a vorbi cu animalele. Oare există elemente care pot fi încadrate în categoria șamanică în ceea ce îl privește pe eroul nostru? O întrebare pe care prefer să o las așa pentru acum și aici.

El nu este un cioban care e separat de oile sale printr-o poziţie de presupusă superioritate umană, ci vorbeşte cu Mioriţa cea năzdrăvană, chiar primeşte sfat de la ea, îi încredinţează ultimele sale dorinţe, impregnate de iubirea de viaţa sa, de oi, de câini, de cântec, de natură:


– Oiţă bîrsană,
De eşti năzdrăvană
Şi de-a fi să mor
în câmp de mohor,
Să spui lui Vrâncean
Şi lui Ungurean
Ca să mă îngroape
Aice pe- aproape
în strunga de oi,
Să fiu tot cu voi;
în dosul stânii,
Să-mi aud cânii,
Aste să le spui,

Iar la cap să-mi pui
Fluieraş de fag,
Mult zice cu drag!
Fluieraş de os,
Mult zice duios!
Fluieraş de soc,
Mult zice cu foc!
Vântul când a bate
prin ele-a răzbate,
Ş’oile s’or strânge
Pe mine m’or plânge
Cu lacrimi de sânge!
Iar tu de omor
Să nu le spui lor.
Să le spui curat
Că m’am insurat
Cu-o mândră crăiasă,
A lumei mireasă;

Ciobanul moldovean îşi iubeşte turma, câinii, dar nu la modul declarativ -demagogic, el nu spune textual ”Vă iubesc”, ci se exprimă la modul liric, iar concluziile le putem trage noi: atât de mult le iubea, că a dorit să fie îngropat în dosul stânii, ca să le fie în apropiere şi după moarte….

Mulţi oameni îşi doresc să ajungă în Rai după moarte, iar ciobănaşul nostru nu face excepţie: locul în care îşi doreşte să ajungă după ce va muri este Raiul său- adică exact locul în care trăieşte, acel picior de plai; atât de mult le iubea, încât nu a dorit a le face sa sufere prin aducerea la cunoștința lor a eventualei sale morți, decât într-un mod simbolic/ metaforic ( ” la nunta mea/ a căzut o stea”).

Faţă de Măicuţa sa, păstorul are şi mai multa atenție şi blândeţe: ei va trebui să i se spună doar că el s-a însurat cu a Lumii Crăiasă, iar de caracterul cosmic -iar nu uman- al nunţii, şi de căderea stelei, măicuței să nu-i fie pomenit.


El nu spune ” Eu sunt Păstorul cel bun “….ci, dacă noi ne-am întreba, “Este el un păstor bun ?” , am putea să ajungem natural la aceasta concluzie. Păstorul cel bun își pune viața pentru oile sale, spune Christos. Păstorul din Miorița chiar asta face, foarte probabil de dinainte de era creștină. E pe cale să fie omorât de către ceilalți doi ca să îi fie luate oile, și acceptă riscul și alternativa aceasta.


El nu pune o distanţă ca dintre “omul – coroana creației ” şi ” dobitoacele cele inferioare ” între el şi turma sa de oi, nici între el şi celelalte fiinţe vii printre care trăieşte, nici între el şi natură, ci ajutorul şi comunicarea e cu două sensuri.Fiecare fiinţă are darurile ei de împărtăşit, fiecare fiinţă îşi aduce propria contribuție şi e egal preţuită pentru ceea ce este.
El nu se pune mai presus de fiinţele ce-l înconjoară, nici măcar faţă de cei doi ce plănuiesc să îl omoare, ci este smerit, fără a fi umil.

De îndată ce a aflat de complot și de pericolul iminent în care se află, el nu se roagă altcuiva- cuiva exterior sieşi- să fie cruțat sau pentru ca acei doi potențiali criminali să fie iertaţi ori împiedicaţi să-și realizeze planul…nu îi insultă spunându-le că nu ştiu ce fac- ei ştiu prea bine că la apus de soare vor să mi-l omoare ….ci, nepomenind măcar, necriticând atitudinea lor lacomă şi potenţial criminală, îi acceptă fără sa le reproşeze ceva, neaducând măcar vorba.

El pur și simplu ESTE- este bogat în termeni pământești- având o turmă mai numeroasă și câni mai bărbați, este arătos-conform portretului pe care i-l face măicuța, are suflet sensibil dar și pricepere în a gestiona cele ale vieții mundane, și este bogat și spiritual, având acces la ceea ce am putea numi esența spirituală a tot-ceea-ce-este. El ființează, pe când ceilalți doi sunt în poziția din care, știindu-se/simțindu-se în lipsă, în inferioritate, vor să fie, să aibă. Și vor să aibă cu orice preț, fiind gata să ucidă pentru a-și însuși, a avea. O poziție grea, aș zice. Câți dintre noi nu am simțit atât de des durerea și disperarea lipsei, a golului interior, invidiind pe cei care au, pe cei care sunt, pe cei care radiază mulțumirea unei vieți bune și recunoștința pentru faptul că trăiesc-așa-cum-trăiesc?

Evident, o soluție pentru cei doi ar putea fi ca ei să înceapă o practică spirituală a recunoștinței pentru ceea ce au și pentru ceea ce sunt deja. Iar modelul se afla chiar în fața lor….Dar, ca de atâtea ori în relațiile interumane, dinamicile emoționale și faptele la care se ajunge din inconștiență sunt dureroase și potențial tragice.

Acest act interior de a accepta şi ierta atât de discret e reala iertare, a accepta pe cineva fără să îl judeci. Aceasta, bineînteles, nu înseamnă că-i va şi lăsa să îl omoare. Acţiunea fizică face parte din alt registru. Odată ce sunt capabil să accept că cineva vrea să mă omoare, sunt capabil să accept şi dorinţa mea de a trăi sau de a muri cu această ocazie. Moartea e pur şi simplu una din potenţialele finaluri ale acestei situaţii.

Alegoria Morţii ca Nuntă cosmică este foarte revelatoare, dar până să facem saltul spiritual de a privi Moartea ca pe o Nuntă, ori Moartea ca soră geamănă a Vieții, să mai explorăm puţin nunta: la nuntă inviţi prietenii cei mai apropiaţi iar nu necunoscuţi sau duşmani ; lista de invitaţi-nuntaşi a ciobănaşului este compusă din brazi, paltinaşi, păsărele, stele, Soare şi Luna- adică din toate fiinţele vii cu care el interactionează armonios.

Nunta este unul din evenimentele majore în viaţa omului, alături de naştere şi moarte, evenimente de rezonanţă cosmică la scară personală.

Moartea este universal privită în tradiţiile spirituale ale întregii lumi ca fiind o transformare, ca o deschidere a aripilor sufletului într-un zbor de integrare cosmică lărgită. Făcând abstracţie de foarte puţinele mitologii care ne propun scenarii de coşmar după moarte, toate tradiţiile lumii valorizează Moartea într-un mod extrem de pozitiv, din punctul de vedere al celui ce trece prin aceasta experienţă.


Mioriţa nu face excepţie de la a trata Moartea ca fiind o experienţă iniţiatică, valoroasă.
E de excepţie în schimb prin frumuseţea şi iubirea ce o emană, o exprimă. Alegoria Mortii ca apoteoză, ca Nuntă Cosmică este de o imensă frumuseţe, forţa poetică, precum şi forţa spirituală. În acelaşi timp, durerea şi dorul celor rămaşi în urmă, precum şi iubirea pentru viaţă -iubire care rămâne- a eroului principal, primesc recunoașterea cuvenită. O viață frumoasă și aliniată la esența ființei noastre este și ea ca o nuntă cosmică. Și totuși, merită amintit că o viață frumoasă și aliniată la esența divină e cea care transfigurează și moartea. Căci, cum spune un sfânt drag sufletului meu, rostul vieții noastre e de a descoperi raiul aici și acum, în viața aceasta fiind. Odată descoperită această iubire care e esența noastră, descoperirea aceasta nu se pierde, ci continuă și în fazele de după despărțirea de trup.

Astfel, găsesc că Mioriţa este o expresie magistrală a ideii de unitate, de comuniune binecuvântată, sfântă, între poporul român şi tot-ceea-ce-este, a ne-muririi.

Ea ne dăruiește, ne reamintește, peste secole sau, foarte probabil, chiar peste milenii, un model de ființare, un fel de a fi în lume, care este înscris în ADN-ul nostru emoțional, spiritual și fizic, venind de la străbunii noștri.

Amintirea și amprenta acestui fel de a fi e peste tot în această țară, așteptându-ne să ne acordăm la ea, la sufletele frumoase ale celor ce o cântau, să ne înclinăm în fața ei, să îi mulțumim pentru răbdarea cu care ne-a așteptat și să îi dăm locul cuvenit în inima noastră, în cugetul nostru, în sufletul nostru, în viața noastră.

Nu e ceva de import, nu e virusată de modul de a gândi și de a simți și de a fi al cuceritorilor și asupritorilor acestui neam, ci însăși rădăcina noastră cea îndelung răbdătoare e aceea care ne dăruiește această sevă a nemuririi, a reamintirii lui cine suntem.

De la nemuritorii-în-cunoștință-de-cauză-ai-noștri străbuni ne vine, prin intermediul celor peste 1500 ( chiar peste 2000 după alte surse) de variante ale Mioriței, o posibilitate de a trăi și activa în noi, de a ne reaminti conștiința și sentimentul, în suflet, în inimă și în corp, în înseși celulele ființei noastre, al nemuririi, a unității cu tot ceea ce este, al lucidităţii şi încrederii în sine, al aprecierii de sine , al iubirii care nu se înfăloşează ci se smereşte – fără a se umili, care nu judecă/proiectează conflicte interioare asupra altora, ci acceptă, iartă şi include și merge mai departe fără a face măcar reproșuri, al simfoniei iubirii, al comuniunii şi a ceremoniei nunţii cosmice care se cântă şi se joacă permanent, duios, cu foc, cu drag, cu jale, cu dor, cu bucurie, cu trup sau fără trup….

Astfel, cred că răspunsul la întrebarea:

Oare ce s-a întâmplat de fapt, în cele din urmă,

cu ciobănașul din Miorița ?”

e de găsit privind în sufletul fiecăruia dintre noi.

Personal,

sunt convins că păstorul din Mioriţa

e viu,

într-un fel sau altul,

într-o stare sau alta,

şi azi,

în fiecare dintre noi.

şi, dacă privim în interiorul nostru, am putea să ne întrebăm:

oare acea parte din sufletul meu care iubeşte să trăiască aici,

care iubeşte gura aceasta de rai care este România,

acea parte din mine care ştie

a vorbi şi a cânta

duios, cu dor, cu foc,

cu munţii, cu pădurile, cu animalele,

oare acea parte din mine

care vede frumusețea și sfințenia

din toate cele ce sunt,

trăieşte

acum şi aici

în corpul meu ?

Oare acea parte din mine care

știe a citi semnele

are încredere în sine

și nu pune răul la inimă

trăieşte

acum şi aici

în corpul meu ?

Oare acea parte din mine

care se știe a fi

nemuritoare

vibrează

acum și aici

în corpul meu?

Oare acea parte din noi care are drept preoţi munţii mari,

şi paseri lăutari,

păsărele mii

şi stele făclii

şi căreia

Soarele şi Luna i-ar ţine cununa,

trăieşte, oftează, cântă, iubeşte,

luptă, freamătă

aici şi acum,

în corpul nostru,

în viaţa noastră ?

Oare vrem

să lăsăm

acest cântec

ce l-am putea cânta

duios

cu dor

cu foc

pentru mai târziu ?

Până când

mai putem

ori

mai voim

aşteptăm?

 

Un articol de Aurel N. A. Mocanu, scris în 2004-2005 şi revizuit şi adăugit în 2012

Copyright© Aurel N. A. Mocanu. Toate drepturile rezervate.

Newsletter Transmutațional Februarie 2012

 

Newsletter Transmutațional februarie 2012

Sper că aţi participat la ceremonia pe care am efectuat-o în luna ianuarie pentru a trimite binecuvântările noastre tuturor apelor din lume şi pentru a absorbi binecuvântări pentru anul următor, în timp ce ați băut un pahar de apă în ziua de lună plină. Știu că eu m-am simțit minunat și energizată!

Ne dorim cu toții să vedem schimbări pozitive în vieţile noastre şi pentru planetă şi vrem să vedem aceste schimbări chiar acum! Aceasta este vocea ego-ului. Dar, atâta vreme cât suntem cu toții într-o călătorie spirituală, egoul s-ar putea să nu obţină ceea ce doreşte, în forma pe care o doreşte, şi în intervalul de timp dorit.

Dacă luăm exemplul călătoriei cu un tren către o nouă gară, dacă luăm toate vechile noastre gunoaie cu noi în tren, atunci tot acest gunoi vechi va fi și el acolo când vom coborâ în noua stație.

Cheia este să fim prezenți cu ceea ce este acum. În ultimele luni ale lui 2011 am scris destul de pe larg despre puterea iubirii universale şi necesitatea de a aduce iubirea necondiţionată în lume.

Nu există nici o modalitate pentru noi de a fi vase ale iubirii universale şi necondiţionate dacă nu ne iubim pe noi înșine. Pur și simplu nu se va întâmpla. Şi, pentru a continua cu lucrarea din cartea Leac pentru Pământ, trebuie să fim iubire pentru a vedea iubirea manifestându-se în lume.

Dacă noi nu ne putem iubi şi ierta pe noi înşine pentru acţiunile şi comportamentele noastre din trecut, atunci vom căra toate vechile poveri cu noi în viitor. Şi toate aceste poveri vechi, judecăţile, lipsa de iubire, sunt cele care crează problemele actuale. Dacă noi nu le vindecăm, atunci le ducem în viitor, şi nimic nu se schimbă .

E necesar să învăţăm cum să aducem în viețile noastre iubirea universală şi necondiţionată pentru noi înşine. Suntem atât de învățaţi a da şi iar a da. Şi totuşi, ştim din cercetarea medicală şi psihologică, faptul că tendinţa de a dărui excesiv provoacă boli fizice.

În această lună îndreptați-vă atenţia spre voi înșivă! Găsiți timp pentru voi înșivă în fiecare dimineață la trezire sau în fiecare seară, înainte de a merge la culcare. Puneți niște muzică pe care vă place să o ascultați. Puneți-vă mâinile pe inimă. Conectați-vă cu spiritul divin interior, care
este iubirea pură universală şi lumină. Să lăsăm iubirea să pulseze prin fiecare celulă a ființei noastre.

Pe când eliberăm tot ce e vechi și ce trebuie să fie vindecat în spiritul iubirii şi luminii, începem să avem libertatea de a crea ceva nou pentru viitor. În caz contrar, vom continua crearea cercului vicios din care încercăm din greu să ne eliberăm.

În călătoriile şi meditațiile pe care le-am făcut pe tema obiectivelor mele personale pentru 2012, am tot regăsit dorința de a merge mai adânc în înţelepciunea mea spirituală si de a mă trezi din transa colectivă.

De când eram copil am știut că noi, ca oameni, avem mult mai mult potenţial decât reușim să folosim. Şi, în fiecare an ce trece mă simt frustrată de o anumită lipsă de mişcare. Au fost o mulţime de schimbări pozitive şi de schimbări în conștiință. Şi sunt prezentă, apreciez cât de mult au crescut si au evoluat oamenii. Cu toate acestea, deasemenea ştim că folosim atât de puţin din creierul nostru. Suntem încă adormiți în multe domenii!

Ne-am născut cu un model interior pentru a trăi o viaţă sănătoasă şi plină de sens. Dar, aşa cum ne-am deconectat de la trăirea în armonie cu natura şi de la propria noastră înţelepciune spirituală profundă, ne-am deconectat și de la planul nostru.

Toate schimbările încep cu stabilirea unei intenţii. Pentru a vă trezi, este important să vă re- stabiliți această intenţie. O parte din această intenţie trebuie să fie în legătură cu reconectarea cu natura, întrucât noi suntem una cu natura. E necesar să ne re-stabilim intenția de a ne conecta cu înţelepciunea noastră spirituală profundă. Avem nevoie să re-stabilim o intenţie de a trezi din transa colectivă. Acest lucru înseamnă că trebuie să ne uităm la modurile în care continuăm să ne distragem atenţia de la conectarea cu cunoaşterea noastră interioară.

Am fost toţii programați să avem un potenţial spiritual creativ enorm. Dar, aşa cum ne-am deconectat de la propria noastră programare interioară şi în loc de aceasta am intrat în legătură cu programarea colectivă externă de masă, stăm în această transă şi să uităm de ceea ce suntem capabili. Există dimensiuni ale realitătii pe care nu le vedem doar pentru că suntem prea adormiţi ca să fim conştienţi de frecvenţele şi energiile mai înalte din noi şi din jurul nostru.

Suntem adormiți față de inteligența mai mare din natura însăşi.

Este timpul să ne trezim la ceea ce ne-am născut știind. Prin luarea acestui angajament, este alimentată pasiunea creatoare din noi, oferindu-ne o nouă energie pentru a merge mai departe în viață.

 

Luna Plină este pe 7 februarie. Să ne stabilim împreună intenţia de a se trezi din transa colectivă. Concentraţi-vă pe lumina spirituală şi să ne alăturăm comunităţii noastre care radiază lumină, ca să continuăm să ţesem o reţea de lumină în interiorul pământului şi pe întreaga planetă.

Să ţinem în această lumină comunitatea noastră, pentru a ajuta la vindecarea celor aflați în nevoie. Amintiţi-vă de puterea exponenţială a lucrului în comunitate. Pe când menținem împreună intenţia, puterea muncii noastre se înmulţeşte. Visați încă o dată potenţialul nelimitat cu care am venit aici ca ființe umane şi haideți să ne sprijinim reciproc în manifestarea potențialului nostru împreună.

Iată un citat din John Muir care să ne inspire în această lună:

 

“Când cineva trage de un singur lucru din natură, el găsește că acel lucru este ataşat la întreg restul lumii.”

 

Anunţuri:

Sunt încântată să vă anunţ că acum avem și traducere în limba maghiară pentru Newsletterul Transmutațional. Katalin Abrudan s-a oferit cu generozitate să facă traducerea. Haideţi să ne unim inimile împreună şi să trimitem binecuvântari către Katalin pentru că ne ajută să ne extindem cercul.

 

Sylvia Edwards, webmaster-ul site-urilor mele, a lucrat de mai mulţi ani în parteneriat cu tărâmul Angelic pentru a găsi și aduce un mod simplu de a schimba vibraţia cuiva, folosind frecvenţele culorilor, modelelor geometrice şi simbolurilor. Pe măsură ce omenirea progresează în conştiinţă, ea primește următorul nivel discuri Spirals of Life ( Spiralele Vieții), – Seria Homo-luminous.

Mișcându-ne în următorul nivel evolutiv pentru umanitate, Homo-luminos, există o înţelegere profundă la nivel de suflet, a faptului că lucrurile esențiale nu trebuie niciodată să ajungă la noi cu luptă și strădanie și greutate, deoarece este dreptul nostru divin acela de a le avea întotdeauna furnizate – hrană, adăpost şi îmbrăcăminte, bani, transport, siguranţă în toate, şi remedii pentru sănătate.

Cele mai multe persoane privesc la ceea ce au ca la o realizare a lor. În realitate, realizările sunt gândurile şi credinţele care au creat ceea ce ei au. În stadiul Homo-luminos, veți deveni maeștri ai gândurilor voastre și, prin urmare, realizările vi se vor multiplica nelimitat.

Pictate în conformitate cu specificaţiile primite din tărâmul Angelic şi apoi reproduse, cărțile din acest set mută o persoană dincolo de ceea ce a fost realitatea sa, în care aceasta doar obţinerea şi menţinea aceste lucruri esenţiale, în acea înţelegere mai mare, mai profundă, mai largă, atotcuprinzătoare şi în parteneriatul cu puterea creativă.

Îmi place mult să folosesc acest set de cărți!
Puteţi cumpăra aceste instrumente avansate pentru munca personală, vizitând site-ul Sylviei, www.collectivelight.com/homoluminous.html .

În plus faţă de seria Homo-luminous, Sylvia continuă să adauge noi modele pentru a ne ajuta să ieșim din vechile tipare care nu ne mai servesc și să ne mișcăm
spre o viaţă de libertate şi bucurie. Le puteţi găsi și pe acestea la adresa de web www.collectivelight.com/itemsforpurchase.html .

Aproape întregul meu calendar de workshopuri pe 2012 este acum pe pagina de start a acestui site. Vă rog să aruncaţi o privire la secţiunea training și anunțuri.

Recent am adăugat:

Un nou webinar pentru cititorii Newsletterului Transmutațional. Vă rog să citiţi mai departe descrierea completă de mai jos. Acest webinar va începe în aprilie şi sunt foarte încântată să fiu capabilă să mă conectez cu aceia dintre voi care sunt interesaţi de aprofundarea muncii voastre spirituale!

Experimentarea călătoriei șamanice, 20-21 august. Acesta este un workshop de două zile, pe care îl voi preda înainte de Festivalul Wake Up sponsorizat de Sounds True în Estes Park, Colorado.

Un Training de cinci zile de Recuperarea Sufletului este programat pentru 12-17 august, în Santa Fe, New Mexico, la Retreatul şi Centrul de conferinţe Sunrise Springs. Am programat acest wprkshop pentru a avea loc chiar înainte de Indian Market din Santa Fe. Indian Market va avea loc în zilele de 18-19 august și este evenimentul cu cel mai mare public din Santa Fe. Nativii de peste tot din Statele Unite vin să expună şi să vândă produsele lor. Şi oamenii vin din
toate colțurile lumii pentru a participa. Este un eveniment de week-end minunat!

 

Singurul workshop pe care încă nu l-am programat pentru 2012 este Leac pentru Pamânt și vindecare cu lumina spirituală. Lucrez la programarea acestui minunat workshop, şi vă voi anunța unde şi când am decis să-l țin.

 

NOU CURS ON-LINE:

APROFUNDÂND PRACTICA NOASTRĂ CU METODA DIN CARTEA LEAC PENTRU PAMÂNT

Am scris Newsletterul Transmutațional din 1998, şi sunt hotărâtă să continui scrierea acestui articol lunar. Primesc mult feedback de la cititori din întreaga lume, care îmi scriu că acest newsletter le aduce lunar inspiraţia care îi ajută să rămână concentrați asupra activitații de a fi aducători de schimbări pozitive în lume. Şi avem peste 7.000 de oameni din întreaga lume care s-au înscris la Newsletterul Transmutațional, pentru a-l primi direct în inbox-lor în fiecare lună.

Lecţiile noastre ca oameni sunt în creştere exponenţială şi, pe măsură ce curgerea timpului se accelerează, uneori avem nevoie de memento-uri mai multe despre cum putem rămâneconcentrați şi pe cale cu munca noastră spirituală. Am decis să creez o noua experiență online, în care voi vorbi despre materialul pe care l-am scris, astfel încât să putem aprofunda împreună munca noastră spirituală.

Când am scris cartea Leac pentru Pamânt, am cercetat învăţăturile spirituale care vorbeau de vindecări miraculoase. Şi, pe măsură ce îmi continui cercetarea pe această temă, îmi tot este reamintit că subiectul despre care am scris deţine chei despre care noi, oamenii, am primit învățături vreme de mii de ani de la atât de multe tradiții spirituale. Noi doar trebuie să rămânem
concentrați asupra muncii noastre spirituale pentru a crea schimbări pozitive.

Cursul va dura timp de câte o oră la fiecare două luni, cu începere din aprilie 2012. Cursul va avea loc duminica, la ora 11 AM (MST). În acest fel, oamenii din alte ţări vor putea viziona şi / sau asculta în direct ceea ce spun.

Fiecare sesiune va cuprinde:
-O învăţătură mai profundă din Newsletterul Transmutațional.
-O prelegere despre o învăţătură din cartea mea Leac pentru Pamânt sau din Cum să înflorim în vremuri ale schimbării.
-Voi conduce o practică pentru noi toţi împreună.
-Vă voi sugera, de asemenea, o ceremonie de grup pentru a lucra cu ea, după apel. În acest fel, ne putem concentra împreună asupra unui loc de pe planetă sau asupra unei probleme ori situaţii care necesită atenţia noastră.

Acest curs este conceput pentru cititorii Newsletterului Transmutațional. Vreau să vă inspir să continuați practicile spirituale despre care continui să scriu, indiferent de ceea ce se întâmplă în lumea exterioară.

Pentru fiecare sesiune, mă voi concentra asupra momentului curent / schimbărilor curente / valurilor pe care le călărim împreună. Voi pune accentul pe lucrul cu problemele de mediu şi cele planetare.

Datele sunt: Duminica:
01 aprilie
17 iunie
05 august
14 octombrie
23 decembrie
06 ianuarie (2013)

Ora acestor sesiuni online este 11 a.m. MST .
Cost: 100 $ pentru toate cele 6 sesiuni. Dacă doriţi doar să vă înscrieți pentru fiecare sesiune individual, prețul per sesiune este $ 20.

Persoană de contact: Karen Furr
Adresa de e-mail: karen@healingearth.org
Înscrieri : http://healingearth.homestead.com/Pages/MFTE/MFTE.html

Din nou, vă rog să vizitați pagina de traininguri şi anunţuri pentru detalii cu privire la întregul meu program pe 2012.

În ianuarie, Huffington Post mi-a postat două articole de blog:

-“Cum să găsim libertatea interioară”. Această postare vine dintr-un mai vechi Newsletter
Transmutațional, dar mesajul este încă puternic şi relevant. Pentru a citi blog-ul vă rog să vizitaţi:
http://huffingtonpost.com-sandra-ingerman/inner-freedom_b_1172663.html

-“Cum să folosim puterea cuvintelor ca binecuvântări”

Pentru a citi această postare vă rog să vizitați:
http://huffingtonpost.com/sandra-ingerman/conscious-communication_b_1209244.html

 

 

 

© Sandra Ingerman.

Traducerea în limba Română: Aurel N.A. Mocanu ( www.aurelmocanu.ro  )


Newsletter Transmutațional Ianuarie 2012

 

 

Newsletter transmutaţional ianuarie 2012

Suntem în perioada plină de entuziasm în care urăm bun venit Anului Nou şi mult anticipatului an 2012.

Înainte să citiţi în continuare articolul din această lună, acordaţi-vă un minut şi închideţi ochii. Imaginaţi-vă miile de oameni din toată lumea care au citit newsletterul transmutaţional în multe limbi şi care s-au focalizat împreună ca să trimită lumină de jur împrejurul planetei.

Respiraţi profund de câteva ori şi imaginaţi-vă cum respiraţi în şi prin inima voastră. Experimentaţi iubirea pe care o simţiţi faţă de viaţă. Viaţa este atât de preţioasă! Acum lăsaţi-vă inima să se umple cu iubire pentru toţi cei din comunitatea noastră globală, care ne dedicăm să fim o lumină în această lume şi să visăm întru fiinţare un vis frumos pentru întreaga viaţă. Radiaţi această lumină şi de asemenea absorbiţi lumina care se reflectă înapoi către voi. Respiraţi iubirea universală – inspiraţi-o şi expiraţi-o.

Atunci când simţiţi că aţi trimis iubire şi lumină către intreaga noastră comunitate globală şi către Pământul însuşi, deschideţi ochii şi citiţi în continuare.

Vă trimitem cu toţii cele mai bune urări de Anul Nou!! Inspiraţi profund şi simţiţi binecuvântările pe care vi le trimite cercul nostru.

Tradiţiile spirituale ne-au împărtăşit de mii de ani că viaţa este un vis. Aceste învăţături ne arată că lumea noastră exterioară este cu adevărat o proiecţie.

Neville ne spunea că întreaga lume suntem noi împinşi în afară. Această frază are o mare însemnătate pentru mine.

Lumea noastră este creată din forma gândurilor noastre. Reflectaţi la aceasta un minut. Expresia “formă-gând” înseamnă că gândurile noastre creează formă.

De la începutul acestei vieţi am înţeles cu adevărat că am fost născuţi ca să trăim ca spirite care au venit aici să manifeste forme, exact aşa cum creatorul/forţele creatoare ale universului manifestă acest Pământ extraordinar.

Într-adevăr, am venit aici să manifestăm bucurie, frumuseţe şi iubire. Am venit aici să învăţăm să fim o reflecţie a creatorului nostru.

Haideţi să întâmpinăm Anul Nou cu o lună în care reflectăm ce fel de forme-gând manifestăm ca formă în această lume.

Mulţi oameni îşi stabilesc obiective de Anul Nou pentru o diversitate de schimbări pe care vor să le vadă.

Haideţi să ne propunem ca obiectiv să vedem un viitor luminos şi să ne focalizăm pe gândurile necesare pentru manifestarea întru fiinţare a unui vis frumos pentru toată viaţa de pe Pământ.

Continuaţi să purtaţi o viziune pozitivă pentru lume. Reţineţi că acolo unde dăm energie, dăm viaţă.

Mențineţi cu perseverenţă viziunea unei lumi pline de pace, iubire, lumină, armonie şi abundenţă pentru toţi.

Continuaţi să vă folosiţi toate simţurile pentru a vedea, auzi, pipăi, miroşi şi gusta o astfel de lume, ca şi cum s-ar întâmpla chiar acum. Şi nu participaţi la această creaţie ca şi cum ar fi un film. Păşiţi în lume şi trăiţi-o! Daţi-i formă!

Trebuie să învăţăm să renunţăm la aşteptarea rezultatelor imediate şi la ce vedem la ştiri.

Suntem într-un proces de evoluţie şi acest proces ne cere tuturor să rămânem fideli visurilor noastre. Cred cu adevărat că mulţi dintre noi renunţăm prea uşor şi ne pierdem focalizarea atunci când nu obţinem rezultate imediate.

Pe măsură ce timpul se accelerează, rezultatele practicilor noastre se manifestă într-adevăr la o viteză exponenţială. Este foarte important să rămânem focalizaţi. Asta pentru că aşa de mulţi dintre noi vrem să visăm un vis frumos, dar ne surprindem alunecând în frică şi furie. Puterea energiei cu care ne hrănim frica şi furia întrece adeseori energia pe care o alocăm pentru frumuseţea şi iubirea pe care dorim să le manifestăm.

Acest moment este foarte puternic pentru învăţare. Ce aveţi de pierdut dacă alegeţi să renunţaţi la a vă mai hrăni coşmarul şi hotărâţi să vă focalizaţi pe un vis frumos şi luminos?

Cred că avem mult mai multe de pierdut dacă pur şi simplu renunţăm şi permitem fricii şi furiei noastre să ne conducă.

O parte din învăţarea din timpul acestui proces de evoluţie este să ne ridicăm gradul de conştienţă şi să devenim o fiinţă de lumină, iubire şi pace.

Da, suntem în plin proces, aşa că păstraţi-vă focalizarea!! Şi haideţi să ne susţinem unii pe alţii, unindu-ne inimile şi gândurile împreună pentru a rămâne focalizaţi pe un prezent şi un viitor strălucitor. Munca noastră individuală creşţe exponenţial atunci când lucrăm împreună.

Anul trecut v-am rugat de câteva ori să meditaţi sau să călătoriţi pentru a vă întâlni creatorul/forţele creatoare ale universului. Scopul acestei munci pe care am făcut-o împreună a fost să descoperiţi mai întâi cine v-a creat pe voi şi întreaga viaţă. Apoi, v-am rugat să experimentaţi dragostea universală care s-a manifestat prin crearea voastră şi realmente să absorbiţi acea dragoste în fiecare celulă a fiinţei voastre.

Aş dori să începem Anul Nou mergând mai departe cu această practică. Dacă nu aţi făcut acest exerciţiu înainte, vă rog să-l faceţi acum.

De îndată ce simţim iubirea universală care s-a manifestat prin crearea noastră, este timpul să experimentăm puterea care trăieşte în noi care este o reflecţie reală a creatorului nostru. Fiind cu adevărat născuţi din Dumnezeu, zeiţă, forţele creatoare ale universului, puterea universului, etc., noi înşine suntem acea putere.

A venit timpul să ne conectăm la acea putere spirituală şi s-o folosim pentru binele tuturor. Este important să ne reamintim că puterea reprezintă abilitatea de a transforma şi transmuta energiile. Iar atunci când experimentăm cu adevărat iubirea universală, ne vom folosi întotdeauna puterea ca să lucrăm în cooperare şi în 6colaborare cu viaţa însăşi şi nu vom abuza de ea pentru a câştiga putere asupra celorlalţi.

Mulţi dintre noi ne-am permis să ne poticnim în visul colectiv care este preocupat doar de lucrurile care se întâmplă pe plan material. Cu toate acestea, ştiu ce mulţi dintre noi năzuiesc să meargă la un nivel mai profund de semnificaţie al vieţii. Pentru că atunci când ne uităm doar la lumea materială, viaţa începe mai devreme sau mai târziu să-şi piardă sensul.

Dacă vrem să mergem într-o mai mare profunzime ca să ne angajăm în viaţă pe mai multe niveluri, trebuie să transcendem credinţele colective. Singura cale prin care putem face asta este prin intensificarea muncii noastre spirituale. Asta înseamnă să explorăm cine suntem cu adevărat, adică spiritul. Am făcut acest lucru prin munca noastră de transfigurare.

Un alt aspect este meditarea/călătoria la creator/forţele creatoare ale universului. Cereţi în această experienţă să vi se arate cine sunteţi cu adevărat, cereţi ca puterea spirituală care trăieşte în voi să fie folosită pentru binele întregii vieţi. Întrebaţi cum vă puteţi folosi potenţialul creator în acest moment pe planetă. Cereţi paşi simpli pe care puteţi să-i utilizaţi imediat.

Fie că meditaţi, fie că faceţi o călătorie şamanică formală, lăsaţi creatorul/forţele creatoare să vă ghideze. Veţi obţine informaţia necesară doar dacă vă permiteţi să vă afundaţi în interior la adâncimea spiritului vostru.

Atunci când sunteţi prinşi în visul şi credinţele colective şi începeţi să simţiţi durere şi suferinţă, puteţi oferi mulţumiri spiritului vostru interior pentru că vă despovărează de durerea şi suferinţa voastră. Puteţi să cedaţi durerea voastră spiritului vostru interior, care ştie cum să o transforme pe toată.

De asemenea, este important să continuăm munca pe care am făcut-o împreună atunci când priviţi cu ochii spiritului la evenimentele din viaţa voastră şi din lumea din jurul vostru. Puteţi să faceţi acest lucru printr-o meditaţie de experimentare a divinităţii din voi, apoi privind prin ochii spiritului la tot ce se întâmplă în viaţa voastră.

CD-ul meu “Shamanic Meditations” conţine deja un exerciţiu în care vă ghidez să priviţi lumea prin ochii spiritului. Aceia dintre voi care înţeleg engleza puteţi să primiţi mai multe îndrumări dacă ascultaţi meditaţia ghidată ţinută de mine.

De fapt, aveţi nevoie doar să vă formaţi o intenţie puternică şi clară prin care vă permiteţi să mergeţi la spiritul vostru interior şi să observaţi viaţa din perspectiva spiritului vostru divin.

Cu cât mai des ne putem afunda în acest nivel de conştienţă, cu atât mai mult ne putem elibera de visul colectiv şi de sistemele de credinţe limitatoare şi ne putem focaliza împreună să fim o forţă unită pentru transformare pozitivă în lume.

Mi-ar plăcea să vă sugerez o ceremonie de întâmpinare a Anului Nou.

Alegeţi o zi de la începutul lui ianuarie în care puteţi renunţa la lista tuturor lucrurilor pe care le aveţi de făcut. Decideţi-vă pentru o zi în care puteţi să petreceţi o durată semnificativă de timp pentru a împărtăşi iubirea şi aprecierea pentru viaţă.

Puteţi să faceţi o plimbare în natură şi/sau vă puteţi petrece ziua în meditaţie tăcută.

Fie în tăcere, fie ajutaţi de o muzică relaxantă şi de expansiune, trimiteţi raze de iubire universală către toate apele de pe Pământ. Experimentaţi-vă cu adevărat în lumina voastră divină şi radiaţi iubire. Apele din lume vor purta această iubire către Pământ şi toate formele de viaţă.

Focalizaţi-vă în fiecare zi pe radierea de iubire şi lumină către apele lumii. Împreună cu miile de oameni care fac acest lucru de jur împrejurul lumii, vom crea o mare vindecare. Împărtăşiţi această practică şi cu ceilalţi din comunitatea voastră locală şi din comunitatea voastră personală.

Apoi, de lună plină, care va fi pe 9 ianuarie, umpleţi un pahar cu apă şi lăsaţi-l aşa pe tot parcursul zilei. Apa va continua să colecteze şi să absoarbă toate binecuvăntările împărtăşite de comunitatea noastră globală.

La sfârşitul zilei beţi această apă şi absorbiţi complet iubirea şi lumina apei şi binecuvântările împărtăşite de noi toţi.

Ne vom continua munca pe 9 ianuarie, de lună plină, radiind lumină prin ţesătura de lumină care conectează toate fiinţele vii de pe acest Pământ. Haideţi să oferim mulţumiri spiritului care trăieşte în toate lucrurile şi să îmbrăţişăm totul cu iubire universală.

Dacă citiţi newsletterul transmutaţional pentru prima oară, vă rog să citiţi “Crearea unei ţesături umane din lumină” de pe acest site ca să vedeţi instrucţiunile pentru ceremoniile noastre lunare.

Vă urez tuturor un an plin de lumină, iubire şi de aventuri profunde şi semnificative!

Un An Nou fericit!

Anunţuri:

NOU CURS ONLINE CU SOUNDS TRUE:
PUTEREA INTENŢIEI FOCALIZATE

În urmă cu câţiva ani am predat un curs intitulat “Lucrul în comunitate”. Participanţii s-au întâlnit la un atelier de patru zile şi s-au concentrat pe materialul despre care am scris în newsletterul transmutaţional. Ne-am focalizat pe falul în care ne putem folosi gândurile şi cuvintele ca să ne schimbăm vieţile personale şi să fim în slujba întregii vieţi de pe planetă. Am învăţat cum să visăm întru fiinţare lumea în care dorim să trăim. De asemenea, ne-am uitat şi la felul în care putem practica recunoştinţa, binecuvântarea şi transfigugurarea ca să ne susţinem vieţile personale şi comunitatea pe care am creat-o.

Apoi, vreme de doi ani, am ţinut teleconferinţe periodice prin care am predat şi am condus practici spirituale. Am creat un grup yahoo prin care să ne împărtăşim experienţele avute cu această muncă incredibilă pentru ceilalţi şi pentru noi înşine.


În această lună de ianuarie încep un curs online de şase luni care va fi bazat pe cursul “Lucrul în comunitate”. În fiecare lună voi ţine o lecţie online în care voi oferi învăţături pe baza acestui material şi în care voi conduce practicile spirituale pentru a ajuta la ancorarea acestei munci.

Va exista şi un forum la care voi participa, și în care vom putea să împărtăşim experienţele avute pe măsură ce ne continuăm practica.

Intenţia va fi să folosim practicile spirituale ca să ne ajutăm pe noi înşine, dar şi să ne angajăm sa radiem lumină şi să trimitem binecuvântări către toţi de la curs. Pe parcursul celor şăse luni vom continua să împărtăşim cu toţii acest forum online creat de Sounds True.

În cadrul acestui curs online vom crea o comunitate virtuală dedicată creării peisajului interior necesar pentru a avea rezultate solide în lumea exterioară. Vom învăţa să ne concentrăm gândurile şi cuvintele pentru a putea atinge scopul urmărit. Vom lucra împreună susţinându-se complet unul pe celălalt, pentru ca obiectivele fiecărei persoane să fie întâmpinate de energia exponenţială a grupului.

http://www.soundstrue.com/shop/The-Power-of-Focused-Intent/3799.productdetails?utm_source=sandra-ingerman&utm_medium=partner-link&utm_campaign=sandra-ingerman_jan-2012_power-of-focused-intent

Vreau să vă spun despre o carte fabuloasă pe care puteţi s-o încercaţi. Este o carte minunată de citit la începutul Anului Nou.Renna Shesso a scris o carte fabuloasă intitulată A Magical Tour of the Night Sky. O ştiu pe Renna de 17 ani şi este o practicantă şi o învăţătoare minunată cu o înţelepciune atât de profundă. Ea este, de asemenea, o povestitoare grozavă.

A Magical Tour of the Night Sky de Renna Shesso (Weiser, 978-157863-4-958, $19.95) uneşte astronomia şi astrologia într-un ghid spiritual pentru observarea stelelor şi pentru re-fermecarea cerurilor. Pe lângă o selecţie bogată de mitologie stelară, ea oferă instrucţiuni pas cu pas pentru localizarea şi recunoaşterea stelelor, constelaţiilor şi planetelor. Văzute prin ochii de practicantă şamanică ai lui Shesso, multe dintre aceste povestiri sunt în sine profund şamanice, cu shapeshifteri, magicieni, zeiţe care se învărt, psihopompi şi animale celeste miraculoase. Fiecare capitol este însoţit de exerciţii practice de conectare la energiile cerului şi ale planetelor.

Cartea poate fi comandată prin Weiser Books http://redwheelweiser.com/ şi Amazon şi poate din magazinele locale cu cărţi de metafizică.

© Sandra Ingerman.

Traducerea în limba Română: Aurel N.A. Mocanu ( www.aurelmocanu.ro )


Crearea unei ţesături umane din lumină

 

 

Crearea unei ţesături umane din lumină


Imaginează-ţi…

Imaginează-ţi că înainte să te naşti erai o mică scânteie de lumină conectată la forţa creatoare a universului. Priveai în jos către acest pământ minunat. Ce planetă frumoasă şi plină de forme de viaţă minunate! Ai început să te gândeşti la posibilităţile pe care le oferă viaţa pe pământ.

Cititorule, îţi aduci aminte cât de preţioasă este viaţa şi că toată viaţa a fost creată pentru ca toţi să avem experienţa iubirii, luminii, bucuriei, armoniei, păcii, egalităţii şi abundenţei? Dacă poţi să simţi asta în oasele tale, atunci ştii că este adevărat. Dacă nu poţi, nu te îngrijora! O să te ajut eu să îţi aminteşti. Suntem o comunitate de oameni care pot să-şi adune la un loc lumina şi energia spirituală pentru a ne aminti şi a crea o viaţă minunată pentru toate fiinţele vii. Trebuie să ne amintim viziunea noastră şi apoi să ne focalizăm asupra ei şi să păstrăm această viziune împreună. În acest fel prosperăm şi înflorim împreună în vremuri schimbătoare.”

Extras din How to Thrive in Changing Times de Sandra Ingerman (Weiser 2010)

Cercetând diferitele învăţături spirituale pe când lucram la cartea Leac pentru Pământ, am descoperit că principiul fundamental al sistemelor esoterice este că toată viaţa este făcută din lumină. Ca fiinţe umane cu egouri, noi uităm deseori care este adevărata noastră natură şi ne identificăm în mod excesiv cu personalităţile şi cu corpurile noastre. Dar de fapt, noi suntem lumină în corpuri.

Alchimiştii nu transformau literalmente plumbul în aur. Mai degrabă, ei transmutau conştienţa grea, ca de plumb, în conştienţă luminoasă, ca de aur. În Matei 5:30-20, Iisus ne spune să nu ne ascundem lumina sub obroc. Atunci când misticii din lumea întreagă realizează vindecări miraculoase, ei par să strălucească şi să să devină luminiscenţi. În Leac pentru Pământ scriu din nou şi din nou despre importanţa conceptului de lumină în toate tradiţiile spirituale.

Suntem lumină şi am venit aici ca să strălucim. Dar cei mai mulţi dintre noi am uitat adevărata noastră natură şi am uitat de ce am venit aici. Noi am fost creaţi din iubire şi lumină şi noi suntem iubire şi lumină. A străluci în lume pe cât de deplin putem reprezintă dreptul nostru prin naştere.

Mulţi dintre noi am fost învăţaţi de mici să nu luminăm prea intens. Dacă strălucim prea intens, nimeni nu ne va iubi. “Există doar câteva “stele”, iar tu nu eşti una dintre ele”. Sună familiar?

De ce să poată fi doar câteva stele aici pe pământ? N-am auzit niciodată pe nimeni spunând atunci când privea stelele de pe cer “Mi-ar plăcea ca steaua aceea să nu strălucească aşa de puternic, ca nu cumva să le eclipseze pe celelalte”. De ce avem această convingere aici pe pământ?

Este timpul ca fiecare dintre noi să lumineze la adevărata lui/ei strălucire, iar asta va reflecta înapoi frumuseţea cerului înstelat de deasupra noastră. Este nevoie să ne regăsim strălucirea ca să putem lumina locurile întunecate din lume.

În fiecare lună vom crea o ţesătură umană din lumină. Pe lângă faptul că această ţesătură va aduce lumină în locurile care au nevoie de ea chiar acum, noi vom fi vindecaţi şi ajutaţi să ne reamintim adevărata noastră natură, adică lumina. De asemenea, va fi foarte vindecător să ştim că ne conectăm cu mii de alţi oameni care îşi amintesc că suntem lumină. Pe măsură ce împărtăşim acest concept cu alţii, ţesătura noastră din lumină va creşte şi ştiu că acest lucru va avea un impact asupra Pământului şi a întregii vieţi de pe el.

În cartea Leac pentru Pământ vă învăţ că intenţie + armonie + iubire + concentrare + focalizare + uniune + imaginaţie = transmutare. Această formulă ne va ajuta să ne reamintim lumina şi să o lăsăm să strălucească în afară.
Puteţi să întraţi în contact cu adevărata voastră natură, lumina, dacă puneţi nişte muzică relaxantă şi vă lăsaţi purtaţi într-un loc liniştit. Faceţi câteva respiraţii profunde care vă vor aduce într-un loc centrat, în care veţi putea simţi o stare de armonie şi dragoste. Lăsaţi-vă purtaţi în interior, păstrând intenţia că vreţi să aveţi experienţa luminii care străluceşte în fiinţa voastră. Aceasta vă va aduce într-o stare de unire cu creatorul vostru sau cu forţa universului. Păstraţi-vă focalizarea şi concentraţi-vă pe intenţie. Permiteţi imaginaţiei voastre să vă ajute să simţiţi şi să vedeţi lumina voastră interioară. Daţi-vă voie să permiteţi luminii voastre să strălucească deplin prin voi. Lumina este întotdeauna acolo şi nu poate fi epuizată. Capacitatea de a vă împărtăşi lumina şi de a vă umple voi înşivă cu lumină este infinită. Lumina voastră nu poate fi distrusă sau luată de la voi. N-aveţi de ce să vă îngrjioraţi că veţi deveni goliţi, deoarece Sursa acestei lumini se află într-o abundenţă permanentă.

Permiteţi acestei experienţe să vă cuprindă întregul corp. Începeţi prin a vă lăsa lumina să strălucească în afară dinspre miezul fiinţei voastre. Lăsaţi această lumină să pătrundă în fiecare celulă din corpul vostru. De îndată ce vă simţiţi plini de propria voastră lumină, simţiţi cum pulsaţi conectându-vă cu ţesătura vieţii. Lăsaţi-vă lumina să strălucească în afară prin corpul vostru care pulsează. Simţiţi cum lumina voastră curge în afară prin fiecare parte a corpului vostru.

După ce aţi avut experienţa luminii voastr abundente şi după ce aţi lăsat-o să strălucească prin voi încă o dată, folosiţi-vă respiraţia şi intenţia ca să ieşiţi din starea în care vă aflaţi. Reveniţi, deschideţi ochii, simţiti-vă corpul, mişcaţi degetele de la picioare şi conştientizaţi că sunteţi gata să vă conectaţi cu alţii care doresc să strălucească pentru a aduce energie vindecătoare în această lume.

Începeţi practica aceasta prin a vă lăsa lumina să strălucească prin voi. Practicaţi apoi prin a inspira lumină şi a expira lumină de-a lungul întregii zile.

Pe măsură ce intraţi în contact cu propria voastră lumină şi o lăsaţi să strălucească în vieţile voastre, vă veţi schimba vibraţia. Adunându-ne împreună luminile şi împărtăşindu-le cu lumea, schimbăm vibraţia planetei. Este crucial să rămânem focalizaţi pe această intenţie.

Vă sugerez să nu adăugaţi rugăciuni sau cuvinte atunci când faceţi asta. Pur şi simplu străluciţi şi permiteţi-vă să vă alăturaţi unei ţesături planetare de lumină care se va extinde pentru a atinge toate locurile întunecate din lume.

Prima meditaţie a început la solstiţiul de iarnă din 2000, când am sărbătorit reîntoarcerea luminii. În timpul acestei meditaţii de solstiţiu de iarnă, oamenii au fost rugaţi să-şi lase lumina să strălucească atunci când începea solstiţiul în locul în care trăiau. Făcând asta, lumina a crescut pe măsură ce se muta de la ţară la ţară. Lumina a fost pasată de jur împrejurul globului. Dar nu ne-am oprit aici. Am continuat să strălucim de-a lungul zilei şi nopţii. Strălucind la începutul solstiţiului, am început astfel să întindem ţesătura de lumină în lumea întreagă, dar am menţinut vie această ţesătură pe parcursul întregii zile şi al nopţii.

Meditaţiile de creare a unei ţesături umane din lumină continuă cu fiecare lună plină, atunci când puterea lunii pline amplifică lumina pe care o trimitem. La fiecare lună plină, continuaţi să lucraţi la strălucirea luminii voastre şi vizualizaţi că sunteţi conectaţi la o ţesătură umană globală din lumină pe parcursul zilei şi al serii. Haideţi să continuăm în acest fel la fiecare lună plină. Imaginaţi-vă vindecarea şi schimbarea vibraţiei care pot avea loc atât în vieţile voastre, cât şi pe planetă.

Dacă lucraţi cu un grup pentru ceremonia de lună plină, uniţi-vă mâinile şi conectaţi-vă luminile împreună pe măsură ce vă lăsaţi propria lumină să strălucească prin voi. Simţiţi cum lumina grupului vostru se conectează cu celelalte grupuri din lume. Simţiti cum vă uniţi cu o ţesătură gigantică din lumină.
Dacă lucraţi singuri, mergeţi din nou într-un loc liniştit şi lăsaţi-vă lumina să strălucească prin voi. Simţiţi cum vă uniţi cu ţesătura din lumină a unei mari comunităţi, care străluceşte peste tot în lume.

Copiii strălucesc întotdeauna, mi-a reamintit un prieten. Aduceţi-vă şi copiii cu voi în această practică.

Aduceţi-vă aminte că toată viaţa este lumină. Voi sunteti lumină, noi toţi suntem lumină, ne alăturăm într-un cerc mare şi într-o ţesătură de lumină.

În 2010 Kate, care ţine traininguri de Leac pentru Pământ în Delaware, mi-a împărtăşit o sugestie. Ea se întâlneşte în fiecare lună cu un grup local pentru a crea o ţesătură de lumină şi ei lucrează în felul următor:

“În loc să creăm ţesătura din lumină în sus şi în afară, noi ţesem rădăcini prin pământ. De îndată ce toate rădăcinile s-au unit cu lumina de la toţi ceilalţi, lumina ţâşneşte din pământ către suprafaţă şi cuprinde toate fiinţele de pe planetă.”

Folosind principiul “precum sus, aşa şi jos, precum înăuntru, la fel şi în afară”, este important pentru comunitatea spirituală să cultive partea cu “precum înăuntru”. Mulţi din comunitatea spirituală au tendinţa să iasă din corp în timpul muncii spirituale, dar forţa muncii noastre este de fapt generată de abilitatea de a rămâne întrupaţi în timp ce o stea străluceşte din interiorul nostru.

Haideţi să încercăm să înrădăcinăm ţesătura de lumină în pământ. Vrem să simţim cu adevărat ţesătura de lumină în înterior şi peste tot pământul.

Instrucţiuni pentru ceremonia lunară de vindecare
pentru comunitatea noastră globală

Conştienţa, se pare, se schimbă din ce în ce mai repede. Bineînţeles că acest lucru aduce multe beneficii pe măsură ce învăţăm să trăim în armonie. Orice schimbare necesită ca ceva să înceteze, să moară în vieţile noastre. Atunci când facem tranziţia către noi stadii de prezenţă şi de conştienţă, trebuie să renunţăm la tot ceea ce nu ne mai sprijină.

Niciodată n-am văzut atât de mulţi oameni care trec printr-o perioadă dificilă ca acum.

Aşa cum scriu deseori în newsletterul transmutaţional, este necesar să învăţăm să dansăm cu stările paradoxale de conştienţă şi prezenţă. Sunt mai multe niveluri care operează simultan.

Pe un nivel suntem cu toţii conectaţi şi suntem spirite. Din perspectiva spirituală, sunteţi cu toţii divini şi perfecţi tot timpul. În acelaşi timp, a avea un ego este o parte caracteristică pentru condiţia umană. Iar egoul se vede pe sine ca fiind separat de restul vieţii. Această stare de separare creează frică, furie şi o diversitate de alte emoţii. Aceeaşi stare de separare este cea care provoacă bolile fizice.

Pe măsură ce ne continuăm practica noastră de transfigurare, începem să vindecăm acele stări de separare. Ne deplasăm într-o stare mai înaltă de conştienţă şi trebuie să învăţăm să ne abandonăm perfecţiunii universului. Iar câteodată ne este greu să facem asta şi avem nevoie de ajutor ca să ne amintim propria noastră lumină divină.

Ca să ajut comunitatea noastră internaţională care citeşte newsletterul transmutaţional, am decis să adaug un cerc de vindecare la crearea unei ţesături umane de lumină. La fiecare lună plină vom continua să construim ţesătura de lumină în interiorul şi de jur împrejurul pământului. Şi vom crea de asemenea un cerc care permite luminii noastre să strălucească pentru aceia care cer ajutor.

Iată ce sugerez. Dacă vreţi să vă oferiţi voluntar, imaginaţi-vă că staţi în picioare sau aşezaţi într-un cerc împreună cu alţi practicanţi. Aduceţi-vă aminte că newsletterul transmutaţional este tradus şi în cehă, engleză, franceză, germană, greacă, italiană, poloneză, portugheză, romănă, rusă, slovacă, spaniolă, suedeză şi turcă.

Intenţia noastră este să avem experienţa luminii noastre divine şi să o lăsăm să radieze în cercul nostru.

Nu vedem suferinţă în cercul nostru. Recunoaştem perfecţiunea divină din fiecare persoană. Astfel, în loc să blocăm persoana într-un diagnostic al suferinţei, mai degrabă o înălţăm în divinitatea sa interioară.

Autorul şi conferenţiarul Eric Pearl ne învaţă că “în fizica cuantică, dacă schimbi comportamentul unei particule, altă particulă din altă locaţie va reacţiona instantaneu, indiferent dacă se află la o distanţă de câţiva inch sau câteva universuri.” Frecvenţele joase aderă sau se acordează la frecvenţele mai înalte şi nu viceversa.

Revenind, deci, la principiul fundamental al muncii din cartea Leac pentru Pământ, schimbăm lumea şi îi vindecăm pe ceilalţi prin ceea ce devenim – prin prezenţa noastră şi prin iubirea şi lumina pe care o radiem.

Nu trimitem energie şi nu încercăm să vindecăm pe nimeni. Permitem doar luminii şi iubirii noastre divine să aprindă lumina divină a celor care cer ajutor.

Imaginaţi-vă stând în picioare sau şezând într-un cerc de practicanţi. Faceţi lucrarea voastră de transfigurare şi, cu palmele către cercul interior, lăsaţi iubirea şi lumina voastră divină să radieze.

Dacă simţiţi că aveţi nevoie de ajutor, imaginaţi-vă că staţi întinşi în mijlocul unui cerc format din oameni din toată lumea.

Rolul vostru este să absorbiţi lumina pe care o împărtăşesc practicanţii noştri. Gândiţi-vă la o metaforă care v-ar putea ajuta la absorbirea luminii şi a iubirii divine în fiecare celulă din fiinţa voastră. Vă voi da câteva exemple, în speranţa că veţi găsi o metaforă care funcţionează pentru voi. Puteţi să vă gândiţi la un burete uscat care a fost pus în apă şi care absoarbe umezeala. Puteţi să vă gândiţi la o floare care a stat în ploaie zile sau săptămâni întregi, şi că acum străluceşte soarele şi floarea îi absoarbe razele. Sau puteţi să vă gândiţi la o floare care a primit prea mult soare şi că acum începe să plouă şi floarea absoarbe apa care o hrăneşte şi care îi dă viaţă. Sau gândiţi-vă la o cameră cu jaluzelele trase şi că acum jaluzelele sunt date la o parte, iar camera este inundată de lumina soarelui.

Permiteţi luminii din cercul înconjurător să împingă propria voastră strălucire să curgă prin fiecare celulă a corpului vostru. Aceasta ne reconectează la perfecţiunea noastră divină şi la conexiunea noastră cu ţesătura de lumină. Aceasta vindecă acele stări de separare care creează afecţiuni emoţionale şi fizice. Şi ne readuce aminte că avem cu toţii puterea şi forţa să ne ridicăm la nivelul provocărilor şi oportunităţilor pe care ni le aduce viaţa.

Puteţi să fiţi în ambele roluri în momente diferite ale zilei sau ale serii. Puteţi să fiţi practicant într-un moment şi să vă aşezaţi în mijlocul cercului nostru în alt moment.

Nu contează când faceţi această muncă, deoarece noi lucrăm în afara timpului. Nu este necesar să ne coordonăm momentele în care lucrăm cu toţii.

La fel ca şi cu ţesătura umană de lumină, nu suntem limitaţi să lucrăm doar de lună plină. Eu hrănesc ţesătura din lumină ori de câte ori inima îmi spune s-o fac. Cu siguranţă că putem continua să strălucim în fiecare zi cu lumina noastră în cercul nostru global. La urma urmei, scopul muncii noastre este să învăţăm să strălucim în lumina noastră în lume cu fiecare respiraţie, cu fiecare pas pe care îl facem.

 

©Sandra Ingerman. Traducerea în limba Română: Aurel N.A. Mocanu ( www.aurelmocanu.ro )


Testimoniale ale participanților la cursul de introducere în metodele șamanice de vindecare

 

Dragi prieteni ,

Iată câteva feedback-uri de la participantii seminariilor introductive din  trecut . Asa ca adaug si aceste experiente transformatoare , care imi umplu inima de bucurie , la celelalte din acest articol . Va multumesc , e o onoare sa fiu in preajma voastra in astfel de ocazii :

*****************************************************

Clipe�senzatii� intense trairi� experiente si cunoastere�

Se pot spune multe despre ceea ce am experimentat fiecare dintre noi in cursul vietii noastre� atat de multe, incat poate nu am gasi timpul necesar sa le povestim�Am sa incerc in cateva randuri sa relatez trairile mele cu privire la anumite clipe din viata mea: �Introducere in samanism� � primul workshop la care am participat intr-un weekend din decembrie 2007. O sa incep prin a spune: a fost odata ca niciodata o zi in care eu, Sabina, m-am hotarat (citind anuntul pentru acest workshop pe internet) sa particip si la un astfel de curs de introducere in shamanism� si nu trecura multe zile si ma vazui ajunsa in locul unde urma sa imi potolesc cat de cat setea de cunoastere.Aveam emotii si inca le mai am doar aducandu-mi aminte�prima zi nu pot spune ca mi-a fost foarte ok, si asta pentru ca eram foarte atenta sa-i simt pe ceilalti din grup�e foarte important pentru mine asta�. Si uite asa in prima zi am luat pe fiecare in parte si i-am adus aproape, i-am adus la sufletul meu� In fiecare din ei m-am recunoscut si mi-am dat seama ca nu e deloc intamplator ca se aflau acolo impreuna cu mine. Prinvind de undeva de sus vedeam un nufar atat de frumos ce se deschidea din clipa in clipa tot mai mult aratandu-si sublima frumusete. Fiecare persoana participanta la workshop era o petala, iar centrul florii era insusi universul din care facem cu totii parte� Imi vine sa plang acum, ca si atunci� si incerc sa-mi explic de ce� si cum se intampla de obicei cand ceri si primesti.. realizez ca lacrimile mele interioare sunt de de fapt zambetul exterior. Oamenii se ascund deseori afisand o buna dispozitie exterioara, doar ca asta nu poate sa tina prea mult daca participi la un astfel de curs. Pot spune ca daca in prima zi am fost si n-am fost eu, in a doua zi incepand de dimineata am inceput sa fiu eu si chiar placandu-mi asta. Nu am cum si nici nu imi vine sa povestesc exact ce s-a intamplat in cele 2 zile, dar in mod clar pot spune cu ceea ce am ramas si am primit fiind acolo. De cand eram o copilita era ceva in mine care ma asigura tot timpul ca exista ceva special in fiinta mea� mai tarziu am aflat ca acel ceva special este si la altii din jurul meu� iar la workshop m-am convins ca intr-adevar toti suntem minunati si cream un intreg, un tot� tot ceea ceea ce a fost, tot ceea ce este si tot ceea ce va fi plus inca ceva� Fericirea este in noi� si daca crezi ca doar aberez poti incerca sa o simti. Cum? E suficient sa iti atingi cu o singura mana sau chiar cu amandoua zona inimii� sa inchizi ochii� si sa incepi sa simti� sunt sigura ca deja zambesti… E uimitor si atat de real sa simti ca poti sa fii asa cum iti doresti� orice este posibil, si mai ales imposibilul! Ideea e doar sa vrei, sa ceri, sa crezi si sa primesti raspunsul indiferent sub ce forma vine� totul are un rost, mai ales cand apare fara logica. O zi buna! P.S. Clubul Mandala unde s-a tinut acest workshop imi este tare drag, pentru ca simt ca orice as face sau as zice nu ar fi deloc judecat. Felicitari prin acest intermediu celor care au creat acel loc mirific (imi permit sa spun).

*****************************************************************ceva straniu continua sa ma urmareasca dupa acest weekend..o dorinta imensa sa caut, sa citesc , sa vad cat mai multe legat de tot ceea ce am descoperit la cursul de initiere in samanism..recunosc ca nu eram informata in legatura cu acest subiect decat la nivelul de saman insemna in mintea mea un vrajitor care canta si face si el cate ceva…insa inainte de curs am citit putin din pagina lui aurel si ceata a devenit si mai profunda , ba chiar ganduri de renuntare mi-au dat tarcoale..dar fiindca ma educ sa fac ceea ce am decis sa fac, am dat curs curiozitatii sa vad daca imi voi lamuri subiectul..si ceata s-a ridicat, ora dupa ora, minut dupa minut…totul capata sens si brusc ma simteam foarte confortabil in legatura cu acest subiectoamenii din jurul meu erau extraordinar de placuti, ii simteam aproape si desi ii intalneam pentru prima data pe majoritatea dintre ei nu exista nici o bariera in comunicare, nu simteam nici o retinere sa vorbesc..sa ma exprim..sa-mi arat sentimentele..viata..si sufletul in fata lortimpul a zburat in modul cel mai placut..m-am simit foarte tanara..ca intr-o tabara din gimnaziu..in care totul functiona dupa un program si nimeni nu se impotrivea la nici o etapa a programului…toti eram cuminti si sarguincosi si ne doream din tot sufletul sa ne facem cat mai corect “tema” propusa, respectiv calatoria..si daca nu iesea asa cum ne doream…profesorul …cu multa delicatete ne consola intr-un mod foarte bland si ne ducea spre urmatoarea incercare plin de optimism…m-am incarcat..am obosit…dar totul era foarte foarte placut…dupa 2 zile pline de evenimente cand, in mod obisnuit, as fi ales sa dorm am revenit acasa si am gatit si simteam ca mi s-a golit creierul de tot ceea ce insemna viata mea cotidiana….dupa prima zi nici macar nu am sunat-o pe colega mea cu care vorbesc la nesfasit zi de zi…nu mai simteam nevoia de nimic in plus..aveam noile mele ganduri si trairi si era suficient…si azi, inainte sa plec la birou am ezitat daca sa iau cartea cu mine (sarpele cosmic) dar am ales s-o las acasa sa o pot citi in liniste si am facut in asa fel incat am venit acasa cu 2 ore mai devreme decat in mod obisnuit cand vin cu 2 ore mai tarziu …asta nu inseamna ca o sa-mi fac obicei din asta sa-mi neglijez munca..dar arata foarte clar cat de “prinsa” am ramas de acesta frumoasa intamplare..stiam ca va fi o noua experienta buna in viata mea si nu m-am inselat..in jurul acestor subiecte intalnesti numai oameni deosebiti si succesul este garantat..am facut un pas mic…deocamdata astept sa treaca euforia momentului si o sa vad ce va urma..fiindca nu as vrea sa-mi propun acum sub influenta starii de entuziasm multe si apoi sa nu fiu in stare sa fac ce mi-am porpusun lucru e clar..imi doresc deja de cateva luni sa ajung in peru…amazon…acum stiu ca o sa caut sa intalnesc un saman de acolo si o sa ma las condusa intr-o calatorie…asta e mai mult decat o dorinta…e de-a dreptul un target ce mi l-am propus si am 2 ani inainte sa-l ating..va doresc toate cele bune

******************************************

Noutati: Ma durea sufletul. De vineri seara nu ma mai doare. Nu stiu de ce. Dar e bine ca s-a intamplat. De cand s-a terminat cursul am povestit tuturor celor cu care m-am intalnit despre el. Toata lumea mi-a zis sa o iau mai incet ca e clar ca-mi pierd mintile. Asa mi-au zis toata viata, asa ca mare schimbare in atitudinea lor n-a fost. Mai putin barbatul meu care a zis ca vrea si el. Lucru bun si neasteptat.
Inainte de curs “umblam toata noaptea” si dimineata ma trezeam mai obosita decat ma culcasem. Acum stiu ca visez, dar nu-mi mai amintesc nimic din ce am visat si sunt mult mai odihnita. Poate ca acum o sa-mi amintesc lucrurile importante si nu toate balariile. Si daca e ceva ce trebuie sa stiu, plec cu toba.

Faptul ca nu ma mai doare este principalul lucru care s-a schimbat de atunci incoace. Si e foarte bine pentru ca acum pot sa ma gandesc si la altceva decat la cat de rau ma simt.

**********************************

Draga Aurel,

M-am laudat ca am reusit sa ma organizez inca de anul
trecut, dar, de fapt abia acum am reusit sa-mi pun la
un loc gandurile sa iti scriu despre ce a insemnat
pentru mine participarea la cursul de initiere in
samanism. Daca tu crezi ca merita sa pui mesajul
acesta sau parti din el pe site, bine, daca nu, nu.

Poate si datorita meseriei mele, asistent social, pana
a ajunge la cursul de samanism, n-am prea stat pe
�acasa�, prin �interiorul� meu. Am tot fost plecata pe
la altii sa ii ajut sa se organizeze, sa-si faca
ordine si curatenie in viata lor, si culmea, ajunsesem
un foarte bun specialist in a face curat pe la altii.
Ajungeam din cand in cand �la mine�, luam lampa cu
gaz, cu sticla afumata de multi ani de folosire
(mosterire de familie, ca eu tin la chestii de-astea)
fara ca sa gasesc vreme si prilej s-o spal si ma
multumeam sa o aprind. Nu-mi trebuia prea multa lumina
ca sa ajung la pat ca sa dorm. Si cand dormeam umblam
brambura. (Si acum mai umblu). Imi faceam ceva procese
de constiinta ca ar trebui sa-mi fac timp sa strang si
eu una alta, dar parca niciodata nu mi se parea cel
mai potrivit moment ca sa ma apuc de curatenie �la
mine�, dupa ce toata ziua faceam ordine si curatenie
cu altii la ei �acasa�.

La cursul tau, curios, am primit brusc un cadou – un
soare la propriu, nu la figurat, pentru ca l-am
�vazut� si l-am �simtit�, s-a facut brusc lumina mare
�la mine�, si atunci am vazut ce dezordine era, dar nu
de orice fel, ci dezordinea aia care are definitia in
dictionar.

In Lumea de jos, m-am intalnit cu un prieten uman
(�animalul meu forta�, ce s-ar distra daca ar stii ca
e poreclit asa…) care mi-a dat un album si un dulap
maron cu multe sertare pentru a incapea in ele sutele
de fotografii alb-negru despre viata mea si mi-a
zis:�ORGANIZEAZA-TE!� si �INCEPE CU INCEPUTUL!�.

Care dintre inceputuri? Firul destinului meu intins
sub tensiunea emotiilor mele se rupe din cand in cand.
Si noul inceput il innod cu sfarsitul firului
precedent, asa ca firul meu de destin are multe
noduri. Am cautat cateva zile unde �ma incep� si
pentru ca nu am gasit, am desfacut ultimul nod si am
inceput sa-mi tricotez destinul de-a indaratelea, ca o
bluza inceputa de la cap spre talie, cu grija ca
nodurile sa fie pe dos, astfel incat fata sa fie
perfecta. Viata de scorpion, nu sunt doar eu asa. Daca
nu gasesc �inceputul meu� intr-un interval rezonabil,
ma voi intoarce la ghemul din prezent si voi declara
inceputul lui ca �Inceput oficial�, o sa-i fac o poza,
o sa fac un chef in cinstea lui si ma voi considera
�inceputa� incepand din acel moment incolo.

Apoi, in Lumea de sus, la fiintele acelea albe, am
intanit pe cineva care mi-a zis sa RESPIR. Ma gandeam
�Ce-i mare lucru?� Am incercat sa inspir, dar �la
mine� era un aer dens, greu, plin de praf.

Am plecat hotarata de la curs sa fac ordine si
curatenie in interiorul meu. Gata mi-am zis! Pana
aici! Mi-am adus aminte de vorba aceea cu universul
care conspira ca sa ti se intample lucruri
extraordinare. Credeam ca el lucreaza sa indeplineasca
lucruri importante, serioase, dar el conspira
�saracul� sa-mi fac eu curat �acasa�!
Organizarea �interna�si conspiratia universului �
asta-i titlu bun de teza de doctorat la psihologie.

Si am inceput sa-mi strang lucrurile, sa iau la mana
amintirile, emotiile, gandurile vechi, aspiratiile,
dorintele. Sa le asez pe categorii, sa le ordonez, sa
mai arunc din ele… Am gasit si lucruri despre care
nici nu-mi mai aminteam, ca-n bancul ala cu Bula care
se spala si dupa ce a dat jos al treilea rand de jeg
de pe el, a strigat la mama-sa: � Mama, am gasit
pijamaua aia pe care n-o mai gaseam!�. Apropos, nu am
gasit paienjeni! Chiar m-am uitat special ca am
inteles ca daca ai paienjeni, e de rau. N-aveam!

Mai gasesc si acum, din cand in cand, bucatele din
mine cazute pe dupa pat, intre dulap si perete, dar e
mult mai bine, ma simt mai �adunata� ca sa zic asa si,
de cand am deschis ferestrele alea pe care le tineam
ferecate, le-am deschis cam cu greutate fie vorba
intre noi, parca respir mai bine.

Multumesc mult pentru tot!

Te salut, si multumesc pentru poze si pentru weekendul minunat trait in acel grup vesel si deosebit, care mi-a “tinut de cald” intreaga saptamina care i-a urmat. Si-acum ,daca ma transpun in atmosfera seminarului, ma inviorez. Tu ai fost, fara indoiala, sufletul grupului, si-am fost incantata sa vad ca mai exista oameni cu un asemenea simt al umorului – asta lasand la o parte toate cele povestite si intamplate acolo, de asemenea minunate.

Cu inca o ocazie , sunt bucuros de cele traite de participantii de la seminarul de introducere in shamanism . Bucuria lor este o continua sursa de inspiratie pentru mine . Modestia mea �� atat innascuta J cat si cultivata ( J ) -mi-a dat gandul sa las deoparte laudele aduse mie personal , dar pana la urma, am decis sa las comentariile si feedback-ul participantilor asa cum sunt ele . Le dau cuvantul :

A fost minunat asa cum am simtit dinainte ca va fi Experienta a fost deosebita, autentica, activa, foarte vie – si la aceasta a contribuit in cea mai mare parte Inima ta deschisa si frumoasa.
Am mai facut calatorii in alte spatii, desprinsa de corpul carnal, dar cu toate acestea calatoria samanica a fost … altceva – mai activa, mai vie, mai practica … Toata saptamana aceasta mi-a revenit in memorie workshop-ul din weekend-ul trecut… in timpul serviciului, pe strada, nu doar seara, acasa, inainte de culcare. Conexiunea care s-a facut in timpul workshop-ului intre noi toti a fost mai profunda decat poate parea la prima vedere. Si energiile inca se mai “aseaza”…

Nu pot sa nu visez cat ar fi fost de minunat daca am fi facut toate exercitiile afara, in mijlocul naturii, intr-o padure la munte. Sper sa ma bucur si de aceasta experienta in viitor.Cel mai mult m-am simtit atrasa de calatoriile pentru recuperarea sufletului. De cand am auzit prima oara de samanism, acest tip de calatorie mi-a ajuns direct la Inima.Si intalnirea cu animalul-forta a fost o experienta foarte intensa. Inca mai simt puternic in Inima conectarea, pana la nivel celular.
Vulturul contopit cu Cobra… m-a uimit sa gasesc acolo cobra. Am cautat ulterior pe internet semnificatia acestei uniuni si m-am minunat din nou. Inima mea stia dinainte ceea ce eu am aflat mai tarziu. Calatoria samanica m-a ajutat sa constientizez asta. Chiar aveam nevoie sa intalnesc cobra. Sa o imbratisez, sa dansez cu ea, sa o integrez. Si inca o mai integrez… Imi doream echilibrarea polaritatilor si iata de aceea am intalnit cobra care s-a unit cu vulturul. Multumesc! Inca mai traiesc profund experienta… implinirea pe care mi-a adus-o, sentimentul de complet, de rotund, de sfera echilibrata… si de putere.

Toate calatoriile au avut importanta si parfumul lor. Dincolo de reconectarile cu sine, este important sa poti ajuta si pe ceilalti. E minunat sa poti aduce unei inimi energia de care are nevoie la un moment dat. Lucrarea Inima o face singura, dar se intampla sa ramanem blocati uneori, si un mic impuls, o mana de ajutor intr-un moment cheie poate face “minuni” – sau mai bine spus ne ajuta sa facem minuni in viata noastra Asta ne ofera cea mai mare satisfactie. Asta ne implineste … pana dincolo de dincolo…Iti multumesc pentru tot – pentru experienta autentica si pentru Inima ta frumoasa si deschisa
Sper sa ne revedem cat de curand in mijlocul naturii, sa ne bucuram cu totii de fiecare fir de iarba si de fiecare adiere de vant.
Vreau sa-ti spun ca am fost SUPER INCANTATA de cursul tau si vreau mai mult…….. Deja faceam calatorii in astral , insa acest curs a adus la suprafata ceva foarte vechi din fiinta mea . Am venit la cursul tau cu dorinta de a afla mai multe despre samanism pentru ca ma simt foarte atrasa de aceste practici. Vreau sa spun ca citind cartea lui Jonete
Crowley “Vulturul si condorul” mi-am dat seama ca samanismul face parte din mine. Chiar dansam prin casa dupa muzica samanica si miscarile veneau de la sine , din interior.

Oricum ar fi , saptamana trecuta am fost si la Jonette si am fost foarte fericita ca am putut sta fata in fata cu ea si ca am imbratisat-o.
Intalnirea cu ea dupa cursul de samanism facut cu tine mi-a dat multe confirmari. Esti un om deosebit , cu inima deschisa si realizezi multe lucruri frumoase ; de asemenea , sunt sigura ca ne-ai simtit pe toti din grup ca am venit cu inima deschisa la acest curs din dorinta de a mai invata ceva pe langa ceea ce stim. De-abia astept urmatorul tau curs !!!! -Buna ziua, in primul rand vreau sa va multumesc pentru seminarul din weekend, care mi-a adus exact ceea ce cautam, mai mult decat atat, o mare dorinta de a continua drumul pe aceasta cale. Va multumesc mult pentru tot,

-A fost un weekend minunat !

-Excelent ! Un weekend extrem de reusit , petrecut impreuna cu grupul intr-o experienta dorita , cautata si…intamplata . Captivant , interesant , deschizator de noi perspective si experiente . -Reprezinta o treapta in sus pe drumul spre mine si o mare zona de explorat J .

-Foarte interesant , am aflat unele raspunsuri pe care le cautam . Mi-am descoperit o noua identitate .Un salt in evolutia mea ! -Interesul a crescut permanent pe masura ce a trecut timpul.

-Pentru mine , a fost foarte vie experienta , si de reamintire a ceva mult mai vechi . Mi-au placut atmosfera , calatoriile si consolidarea increderii in sine . Profunzime in timp si spatiu . -Sufletul este un � lucru � foarte fragil si trebuie sa fii atent cum te porti cu el, sa-i faci si pe ceilalti constienti de fragilitatea si frumusetea fiecarui suflet : � bocancii se lasa la usa ! � Multumesc pentru reconectarea la radacini ! -Aurel este o persoana care se implica cu adevarat in ceea ce face , imbina foarte bine munca cu placerea si seriozitatea cu amuzamentul, cred ca face ceea ce trebuie .Prima zi a fost cea mai � scurta �, poate a fost si acomodarea unii cu altii. In schimb a doua zi a fost “plina”, foarte variata , cu multe trairi si experiente . M-a captivat totul , am simtit schimbarea si am aflat noi lucruri despre mine . Acum astept rezultatele ce vor aparea in timp .Mi-a placut ca mi-am schimbat starea si ca am aflat un lucru pe care il credeam uitat si rezolvat si care sper ca se va rezolva cat de curand . Mi-a placut ca am cunoscut oameni noi care sunt ca mine , au aceleasi interese , oameni alaturi de care m-am simtit bine .Faptul ca am aflat despre o problema pe care trebuie sa o rezolv mi-a placut totodata si cel mai putin , datorita faptului ca trairea afost intensa si neplacuta si as fi vrut sa nu se manifeste asa , dar tot raul spre bine …incerc sa vad partea buna a lucrurilor . Am trait o experienta intensa atunci cand partenera de exercitiu mi-a adus energia pentru vindecarea organului fizic bolnav . Experienta am simtit-o ca o zguduire in planul fizic si o energie care mi se raspandea in tot corpul. A fost uluitor deoarece nu am mai trait asa ceva . Un weekend special , cu experiente minunate , in care m-am simtit foarte bine dispusa , si care s-a incheiat cu o mare bucurie. Ar mai fi si alte faze…

Feedback Firewalking/ Spiritul Focului

Feedback Firewalking/ Spiritul Focului

Fire Tribe Sharing

*******

Draga Aurel,

mi-au trebuit cateva zile sa ma mai adun dupa cele traite in timpul petrecut impreuna.

tot ce am simtit alaturi de grup a fost atat de intens incat m-a zguduit pana in adancurile fiintei… am revazut umbre pe care le credeam integrate, am vazut umbre noi, mi-am spalat ranile cu lacrimi de tristete profunda si bucurie nemasurata…

natura mi-a oglindit perfect, in fiecare clipa, starea interioara cu toate suisurile si coborasurile ei…

si-au fost cele doua focuri pe care le-am cladit impreuna, atat de intense si vindecatoare, cu jarul lor puternic transformator, pe care am pasit cu dragoste si recunostinta.

totul din jurul meu a dus la cresterea focului interior, un foc al iubirii ce se trezeste in fiecare celula si ma aduce mai aproape de ceea ce sunt cu adevarat.

multumesc TOTULUI si ma inclin cu recunostinta,

NAMASTE!

C.E., practiciana holistica

**************

Buna,draga Aurel,

Vreau sa-ti trimit cateva cuvinte despre cum am perceput eu acest week-end.

In primul rand,o imensa si profunda curatare.

In al doilea rand o mare provocare de a privi in tine si mai ales de a fi Sincer cu tine,in primul rand!

Pentru mine personal,cel mai importanta lucru este constientizarea faptului ca nu avem limite! Singurele limite sunt cele pe care ni le impunem..singurele rigiditati sunt cele impuse de conditionarile noastre…restul e ENERGIE..si BUCURIE..si IUBIRE!

Acolo,in fata focului,pe care il simteam cat se poate de viu..am avut de facut alegeri..si nu mergea cu zaharelul..era ORI..ORI.

Acolo, eram Eu si Focul si ..asta a ars si a transformat multe in mine..si intr-un fel a fost curatare si purificare si adevar si sinceritate

Locatia deosebita,gazda..un suflet minunat..si cred ca locul a contribuit prin energia lui,din plin.

Iti multumesc,a fost o experienta minunata.

Cu drag,

R. P., practiciana holistica

********

Cand ma gandesc la experienta mea de mers pe jar si incercand sa ma conectez la ceea ce am trait atunci, simt ca nu este posibil de descris nedescrisul, este ca si cum as incerca sa descriu infinitul, ca si cum as incerca sa descriu sentimentul pe care il ai cand privesti lumina strecurandu-se printre nori sau un curcubeu ce apare dupa ploaie. Da, poti gasi cateva vorbe care sa explice ceea ce ai trait, dar ce cuvinte poti folosi ca sa exprime in totalitate, fara sa stirbeasca plenitudinea trairii?
Initial, gandindu-ma la mersul pe jar, credeam ca, dupa ce am sa-l experimentez, am sa am un sentiment al puterii, era ca si cum mi-as fi spus candva ca “daca pot face asta, pot face orice”. Prima data cand am experimentat acest lucru, am ramas oarecum uimita de ceea ce am simtit si m-am gandit ca a fost intamplator ceea ce am trait, dar si la al doilea mers pe jar s-a intamplat la fel.
Ceea ce am trait plenar a fost un sentiment de uimire si o profunda recunostinta. Daca ma intreb pentru ce recunostinta, nu as putea spune. O parte a acestei recunostinte a fost fata de foc, care mi-a permis sa trec fara sa ma ard, dar mai era si un sentiment de a fi recunoscatoare in totalitate, fara o adresa anume, poate pentru faptul ca sunt, ca traiesc ceea ce traiesc, sau doar pentru ca sunt, ca exist. Exact acesta este motivul pentru care spun ca nu pot descrie exact ceea ce am trait, poate pentru ca nu am mai trecut prin asa ceva, poate simt ca oricum si orice as spune nu este suficient.
Dar, de atunci, ma simt mai plina, intr-o profunda uimire, recunoscatoare si foarte prezenta. Ceea ce am experimentat a fost o puternica stare de a fi prezenta in acum, de a nu ma gandi la ce am sa fac, sau la ce nu am facut, stare care continua de atunci si imi produce trairea unei vieti pline, vad lumea cu alti ochi, de parca acum as fi vazut-o pentru prima data si ma simt profund recunoscatoare pentru tot, pentru nimic,ma simt recunoscatoare fara o adresa anume, ma simt mai vie decat m-am simtit vreo data.
Multumesc , A. , ca mi-ai dat posibilitatea de a-mi implini un vis de mult uitat, pentru ca, de cand am auzit in urma cu multi ani ca este posibil mersul pe foc, mi-am dorit sa il pot face si eu, multumesc F. ca ai fost o inspiratie pentru mine prin faptul ca am prins curaj vazandu-te cum treci pe jar inaintea mea, multumesc C. ca mi-ai dat o lectie de viata prin faptul ca, fara sa primesti un “instructaj”, ai avut curajul de a trece pe jar doar pentru ca ne-ai vazut pe noi trecand.
Si multumesc tuturor celor care au facut posibila aceasta minune in viata mea, minune care se concretizeaza in faptul ca de atunci iarba e mai verde, cerul e mai albastru, lumina e mai lumina si viata e mai viata! Multumesc!
Iulia M., psiholog

*******
Draga Aurel,
iti trimit asa cum ti-am promis parerea mea despre zilele petrecute impreuna.
Sunt foarte ravasita si cu greu reusesc sa ma recladesc pentru ca mi-e imposibil sa ma adun. Mi-e imposibil pentru ca nu mai sunt eu, cea de dinainte.Mi-e greu sa ma obisnuiesc cu mine de acum.Sunt ca un nou nascut care incearca gangurind sa scoata sunte articulate…

Am venit sa particip la workshopul “Pe jar, sau pe langa Jar?”, cu Aurel Mocanu cu intentia de a-mi dovedi inca odata ca pot face orice, ca stiu totul despre foc, ca stiu totul despre mine…In fata jarului insa, am descoperit ca sunt goala, singura si tematoare.
Jarul este autentic, de cativa centimetri buni, poti sa pregatesti fripturi care se ard destul de repede.Nu este asa cum imi imaginam, un jarulet caldut.
Am trecut odata si inca odata si inca odata, dar nu incercarea de a trece pe jar a avut ecou in sufletul meu ci reusita de a deveni totuna cu focul.
Este ca o magie.
Locul ales pentru workshop, grupul de oameni (din domenii diferite), programul, modul cum s-au asezat toate, au fost perfecte si este meritul lui Aurel ca a gasit elementele de care a fost nevoie.
Daca ar fi sa notez acest workshop, i-as da nota 10.
Daca ar fi sa-l notez pe Aurel(ca trainer) i-as da nota 10.
Daca ar fi sa-l notez pe Aurel ca om, i-as da nota 100.
Multumesc mult tuturor participantilor, Cerului si lui Aurel!
Nicoleta P., jurnalista

*******
Am plecat in aceasta calatorie si la acest curs fara a sti ce anume vreau si am fost surprins sa descopar frumusetea locului si bunatatea si amabilitatea gazdei. Cursul in sine a fost foarte profund, cu experiente pline de invatatura si ma bucur ca am putut lua parte, alaturi de grup si cu sprijinul lui Aurel , care este un om plin de umor si gingasie, de la care fiecare am invatat , si care e totodata o oglinda pentru mine . Spiritul sacru al focului m-a invatat multe, cea mai importanta invatatura pentru mine a fost aceea in care m-a facut sa imi dau seama mai bine de ceea ce se petrece in interiorul meu, in inima mea . Sa fiu atent la ceea ce simt si sa pot da crezare intuitiei mele si totodata sa ma eliberez de frica de a pasi in jarul incins, care la inceput m-a fript, dar numai pentru a ma invata ca nu poti face un lucru asa de intens si special fara a fi prezent total si ascultand de vocea inimii mele. Asa ca ii multumnesc Focului Sacru pentru ceea ce m-a invatat dar si lui Aurel, si intregului grup, care a fost plin de intelegere si compasiune . Plec de aici mai plin de incredere , mai prezent in viata mea si pot sa spun ca reconectarea cu focul m-a facut sa inteleg mai multe despre mine si despre tot ce ma inconjoara. Multumesc.
Andrei N., inginer

*******
A fost una din cele mai puternice experiente care era la rand.
Mi-am adus aminte de mine, de pacea din inima si de increderea in mine.
Gheorghe(Gigi) S., practician holistic

*******
În sfărşit am ajuns acasă…..şi pe calculator …şi am şi pus pozele de la foc….ce noapte minunată a fost! Pozele nu sunt prea clare ….oricum amintirea acelei nopţi e încă vie în sufletul meu.Vă mulţumesc încă o dată,pentru tot ce mi-aţi dăruit.
Experienţa focului,a fost peste imaginaţia mea .De atunci sunt alt om…altă femeie-mai puternică,mai încrezătoare , mai centrată ….şi nu în ultimul rând mai optimistă în privinţa posibilităţilor din viaţa mea.În acea noapte am fost AICI şi ACUM, în armonie cu cerul,cu pamântul,cu divinitatea din mine.
…primind daruri doar de tăcerea sufletului meu ştiute ……
…îndrăgostită de C. ,care mi-a arătat licuricii cerului …
…copleşită de frumuseţea sufletelor voastre .
Mulţumiri din suflet şi binecuvântări.
vă îmbrăţişez
Namaste
Rodi K., practiciana holistica si instructoare de Reiki

*******

O mie de cuvinte nu pot cuprinde esenta unei astfel de experiente atat de intense si de plina de fior si bucurie. Am pornit in aceasta aventura cautand un mijloc prin care sa imi depasesc anumite frici, un mijloc prin care sa imi dovedesc mie insumi ca sunt capabil de lucruri mari . Ceea ce am gasit este ca natura mea este pasionata si plina de sensibilitate , iar aceasta a fost exact lucrul care m-a ajutat sa trec peste jarul fierbinte. Am mai descoperit si faptul ca sunt mai inspaimantat de pasiunea si de bucuria mea decat de jarul in sine. Acuma inteleg mai bine ce vroia sa spuna ideea ca e nevoie de curaj pentru a alege sa fim fericiti, sa fim cu adevarat noi insine . A fost o experienta de neuitat . Multumesc !
M.A., psiholog si practician holistic

*******
Draga Aurel,

M-ai rugat sa scriu despre trairile mele in timpul calatoriei de redescoperire a Focului Interior si, recunosc, nu mi-e usor sa exprim in cuvinte experientele deosebite prin care am trecut.
La inceput eram curioasa si nerabdatoare sa regasesc aceasta parte din mine “ingropata” candva, in copilarie, de fricile celor din jur care percepeau focul ca fiind periculos si distrugator.
La nivel mental reusisem sa ma vindec de aceste prejudecati, ba chiar regasisem bucuria de a ma juca, la propriu, cu focul, insa nu reusisem sa-l regasesc pe cel din mine.
Asa ca m-am “predat” tie si m-am lasat “dusa de drum”. Am oscilat intre agonie si extaz, am descoperit frici si dureri nestiute pana atunci, insa si bucurie, exuberanta, miracol, magie.
I-am cantat cantecele mele si mi-a spus povestile lui pe limbi de flacari inaltate pana la cer.
M-am iubit cu focurile de pe pajiste, sub clar de Luna si puzderie de stele, apoi m-am iubit cu jarul ce mi-a fost drum vindecator catre adevaratul Sine.
Si, mai presus de toate, am regasit PUTEREA TRANSFORMATOARE A FOCULUI INTERIOR, atat de viu si dornic sa arda din nou in toata maretia si splendoarea lui.

Iti multumesc pentru ca existi, multumesc Universului ca mi-a trimis prin tine acest dar si, nu in ultimul rand, multumesc Sufletului meu ca a raspuns chemarii.
Sper sa repetam experienta cat mai curand.
MUNAY!
Carmen

Buna ziua dragule,
in tot timpul asta am reusit incet incet sa ma adun si sa pot construi niste fraze prin care sa iti pot transmite minunatia lucrurilor pe care le-am trait alaturi de niste oameni deosebiti. Nu cred ca am cuvinte sa iti spun cat de frumos a fost sa simt si sa regasesc pe vechiul meu prieten , focul. Ceea ce mi-a oferit sa simt a fost iubirea asa cum este ea in inima, nu in cuvinte sau sentimente , sa ai fluturi in stomac pentru ceva ce simti si nu pentru ceva ce vezi , de aceea indragostita fiind de armonie, echilibru, am realizat cat de frumoasa poate fi viata, oamenii si tot ce ma incojoara. Focul este cel care a aruncat o mica scanteie in inima mea si asa s-a aprins focul din mine ca om, care acum imi lumineaza spiritul oriunde as fi . Ma bucur de experienta mea si a celor din jur ca uite cata incredere, vindecare si armonia au reusit sa imi ofere micile momente cand talpile mele au intrat in contact cu jarul , cel care ardea cu atata frumusete pentru noi fara sa ne ceara in schimb nimic decat intoarcerea la primordial, la vechile traditii care din punctul meu de vedere sunt sanatate curata pentru trup spirit si cel mai frumos pentru suflet.
am mai invatat ca nu trebuie sa ne judecam pentru ceea ce noi credem ca facem gresit , pentru ca de multe ori o parte pe care noi o judecam sau nu vrem sa o vedem cat de buna este , din cauza societatii, este acea forta care ne poate sustine cand ne e mai greu.
am vazut cat de frumosi suntem atunci cand stam in fata jarului noi cu noi si cata acceptare primesti din partea lui si cat de putina  intelegere din partea noastra, si am fost invatata de catre foc ca iubirea si compasiunea fata de altii vine de fapt si de drept din noi, iar lucrul acesta il stiam, numai ca nu l-am simtit nicodata asa cum l-am simtit acum. Fantastic.
Si uite asa am inteles ce inseamna sa te iubesti pe tine si atunci toti cei din jurul tau te vor iubi, ce inseamna sa te accepti pe tine si ca toti cei din jur te vor accepta .Cand am pus prima data piciorul pe jar si am simtit valul de caldura care ma furnica ,am invatat ce inseamana sa iti traiesti clipa si cat de frumos este prezentul si cat de putin conteaza trecutul sau viitorul.
Experinta mersului pe jar mi-a mai oferit sa inteleg care sunt cele mai mari frici ale mele : frica de necunoscut si asta pentru ca nu imi dau voie sa traiesc clipa si frica de propia persoana pentru ca nu imi dau voie sa ma vad asa cum sunt; dupa acesta constientizare am realizat ca este simplu si frumos sa traiesti daca iti doresti.
mi-a mai oferit un moment in care am realizat ca nu trebuie sa cautam in exterior ceea ce avem cu adevarat in interior si nu vedem, ca suntem niste fiinte deosebite cu o forta fantastica de a creea.
Sunt multe momente si trairi pe care acum poate nici nu le vad sau inteleg dar un singur lucru stiu ca nu conteaza timpul si spatiul in care te afli atata timp cat tu esti bine si in echilibru cu tine si cu tot ceea ce traiesti in acea clipa.
eu multumesc tuturor si mai ales tie Aurel , un suflet minunat, ii multumesc destinului si intamplarii ca te-am cunoscut caci daca tu nu ai fi fost acolo cu siguranta nici noi nu am fi avut parte de atatea intamplari si trairi impresionante pentru fiintele noastre.
Caci despre mine acum sunt fericita si mi-am gasit echilibrul de care aveam nevoie pentru a intelege cine sunt eu cu adevarat.
Acest curs pentru mine a fost o deschidere de drum, un pas inainte in viata mea, o cheie pentru comoara ascunsa din sufletul meu si poate prea putine cuvinte (gasesc ) pentru cat de mult a reprezentat pentru mine.
iti multumesc din toata inima ca ai avut puterea si curajul sa ne inveti si sa ne impartasesti din frumusetea invataturii tale.
Andrada C.,
practiciana holistica

Pentru mine mersul pe jar inseamna intalnirea cu focul din mine, adica trezirea resurselor si a blocajelor mele si confruntarea sincera cu ele. Am fost transpus in acele momente din viata mea cand am simtit o mobilizare puternica: uneori motorul a pornit si am navigat prin necunoscut catre nou, alteori am ramas cu nostalgia acestei posibilitati. Am realizat ca in corpul meu exista un raspuns autentic si clar la provocarile din exterior si ca nu acestea sunt cele mai importante, ci abilitatea de a ma asculta si de a-mi cunoaste limitele. Adica a avea acces complet la potentialul meu de acum si a realiza ca intrebarea importanta nu este “pot eu?”, ci “pot eu acum?”. Dupa ultimul pas facut pe jar am pasit intr-o zona incredibil de vie si bogata, imprevizibila si datatoare de putere. Nu inseamna ca totul e posibil, dar inseamna ca foarte multe sunt posibile, mult mai multe decat credeam sau imi imaginam. Urez tuturor o astfel de intalnire cu increderea si cu spiritul de aventura si imi urez  mie si colegilor de firewalking o viata plina de iubire, miracol si sentimentul de a fi impreuna in jurul focului viu.
Alexandru A., psiholog şi practician holistic

*******

Traiesc de ceva vreme … pe de o parte starea de cautare permanenta a misiunii mele in aceaste timpuri in care am ales sa ma nasc si pe de alta parte nostalgia comunitatii mele in care fiecarei FIINTE i se permitea sa FIE! … Wow imi dau lacrimile … daca as rosti asta in fata voastra as plange tacut … Very powerfull…Great… Iertati-ma ca imi dau voie sa spun mai mult… ! Calatoria aceasta parca a resetat tot… Mult bulshit sta ascuns in noi … profund,profunnnnnd tacut si constient indesat… Ati auzit ca teoriile marelui Einstein s-au daramat ? Next level! Pace, Lumina si Iubire! Hmmm 🙂 … Mersul pe jar este una dintre experintele vietii mele de PUNCT_ZERO sau PUNCT_de_PLECARE … si de cate ori voi simti ca am nevoie de aceasta experienta o voi cere Cerului cu muulta onestitate si recunostinta! Multumesc Aurel! Multumesc voua tuturor care ati fost alaturi! Multumesc jarului si calatorului interior !

Monica R.

*******

Introducere în vindecarea şamanică

Vă invităm cu drag să participați la un

Workshop de introducere în vindecarea șamanică,

în București, 24-25-26 februarie,

cu Aurel N. A. Mocanu

http://aurelmocanu.ro/

 

În acest workshop vom începe explorarea personală a universului şamanului, învățând să practicăm călătoria şamanică şi implicându-ne activ în lărgirea graniţelor percepţiei noastre de sine. Lumea spiritului se afla la o bătaie de tobă, la o bătaie de inimă depărtare/apropiere , în noi înşine şi peste tot în jurul nostru.

Vindecarea şamanică este un corp de practici care de zeci de mii de ani îşi dovedeşte profunzimea și eficienţa în a aduce alinare şi sfat înțelept.

În acest weekend vom explora practici de deschidere a conștiinței cu ajutorul tobei, vom învăța călătoria șamanică clasică, vom explora practici de divinaţie şamanică atât de început cât şi mai avansate, practici de diagnosticare a stării fizice şi “citire” a câmpurilor emoţionale, precum şi practici de început în vindecare şi recuperarea sufletului.

Vom explora legăturile cu ghizii noştri spirituali şi cu animalele noastre de putere şi ceea ce au ei/ele să ne spună.

În a treia zi de workshop ( duminică ) ne vom implica în explorarea luminii interioare şi în practicile alchimice de transmutare în lumină şi iubire a toxinelor noastre spirituale. Vom explora rănile noastre sufleteşti şi modul în care ele sunt cu adevărat porţi către puterea noastră şi către darurile noastre. Conştientizarea şi asumarea responsabilităţii merg mână în mână cu păşirea în propria noastra putere, cu strălucirea Luminii Divine interioare.

Participarea la acest seminar vă asigură nivelul de experiență necesar pentru a participa la seminariile post-introductive, mai avansate, pe care le organizăm. Detalii despre alte programe şi workshopuri ( Vision Quest , Plant Spirit Medicine , Soul Retrieval , Practitioner Programme , Extraction Medicine etc ) puteti accesa la adresa http://seminariideshamanism.blogspot.com/

Mărturii și experiențe ale participantțlor la seminariile introductive organizate de noi puteți citi la adresa de web următoare : http://www.nierika.ro/blog/?p=60 .

Mai multe despre trainer puteți citi la adresa de web: http://aurelmocanu.ro/?page_id=2

Program : Workshopul Începe vineri seara de la ora 18 până la 21:30, continuă sâmbătă şi duminică intre orele 10:00-18:00, cu pauză de prânz şi pauze de confort .

Costul participarii : 400 lei

 Participarea nu este condiţionată de vreo experienţă prealabilă.

 Pentru a primi formularul de înscriere, relații și detalii scrieți email la aurelmocanu@yahoo.com