Introducere în vindecarea şamanică

Vă invităm cu drag să participați la un

Workshop de introducere în vindecarea șamanică,

în București, 24-25-26 februarie,

cu Aurel N. A. Mocanu

http://aurelmocanu.ro/

 

În acest workshop vom începe explorarea personală a universului şamanului, învățând să practicăm călătoria şamanică şi implicându-ne activ în lărgirea graniţelor percepţiei noastre de sine. Lumea spiritului se afla la o bătaie de tobă, la o bătaie de inimă depărtare/apropiere , în noi înşine şi peste tot în jurul nostru.

Vindecarea şamanică este un corp de practici care de zeci de mii de ani îşi dovedeşte profunzimea și eficienţa în a aduce alinare şi sfat înțelept.

În acest weekend vom explora practici de deschidere a conștiinței cu ajutorul tobei, vom învăța călătoria șamanică clasică, vom explora practici de divinaţie şamanică atât de început cât şi mai avansate, practici de diagnosticare a stării fizice şi “citire” a câmpurilor emoţionale, precum şi practici de început în vindecare şi recuperarea sufletului.

Vom explora legăturile cu ghizii noştri spirituali şi cu animalele noastre de putere şi ceea ce au ei/ele să ne spună.

În a treia zi de workshop ( duminică ) ne vom implica în explorarea luminii interioare şi în practicile alchimice de transmutare în lumină şi iubire a toxinelor noastre spirituale. Vom explora rănile noastre sufleteşti şi modul în care ele sunt cu adevărat porţi către puterea noastră şi către darurile noastre. Conştientizarea şi asumarea responsabilităţii merg mână în mână cu păşirea în propria noastra putere, cu strălucirea Luminii Divine interioare.

Participarea la acest seminar vă asigură nivelul de experiență necesar pentru a participa la seminariile post-introductive, mai avansate, pe care le organizăm. Detalii despre alte programe şi workshopuri ( Vision Quest , Plant Spirit Medicine , Soul Retrieval , Practitioner Programme , Extraction Medicine etc ) puteti accesa la adresa http://seminariideshamanism.blogspot.com/

Mărturii și experiențe ale participantțlor la seminariile introductive organizate de noi puteți citi la adresa de web următoare : http://www.nierika.ro/blog/?p=60 .

Mai multe despre trainer puteți citi la adresa de web: http://aurelmocanu.ro/?page_id=2

Program : Workshopul Începe vineri seara de la ora 18 până la 21:30, continuă sâmbătă şi duminică intre orele 10:00-18:00, cu pauză de prânz şi pauze de confort .

Costul participarii : 400 lei

 Participarea nu este condiţionată de vreo experienţă prealabilă.

 Pentru a primi formularul de înscriere, relații și detalii scrieți email la aurelmocanu@yahoo.com

Jarul din inimă : workshop de vindecare ancestrală

Jarul din Inima .

Dorul Strabunilor.

 

 Cu Aurel Mocanu

In acest workshop vom explora fiinta noastra privind in special in locurile pe care de obicei le evitam , vom cauta si vom identifica o parte din tiparele de viata negative transmise prin mecanismele transgenerationale, vom accesa iubirea din ele si le vom lasa ca, prin puterea strabunilor si a fiintelor spirituale ce ne iubesc si ne ajuta, sa fie transformate in vindecare, iubire, bucurie, putere si mandrie de a fi cei ce suntem. Ne vom misca in sufletele noastre de la a fi oameni singuri intr-o lume dificila, catre a fi oameni sustinuti si ajutati de strabunii lor, intr-o lume in fata careia avem nebanuite resurse si abilitati de a inflori si a ne bucura de viata.

Principala focalizare a acestui weekend va fi aceea de a ne elibera din mecanismele inconstiente de perpetuare a durerii transgenerationale si a esecurilor si de a regasi si trai legatura armonioasa , plina de putere,sustinere si de iubire cu strabunii nostri personali, atat cei mai apropiati, cat si cei mai indepartati. Vom invata practici ce ne vor fi de ajutor in continuare in viata noastra.

 Metodele pe care le vom folosi sunt deschiderea constiintei , rugaciunea, sunetul, ritualul si ceremonia .

 Cunoasterea si intelepciunea ce ne vor ghida sunt cunoasterea si intelepciunea ancestrala a sufletului si a strabunilor , comune tuturor oamenilor din vechime, si inca intalnite in multe comunitati traditionale de pe planeta.

„Echilibrul si armonia pot fi restaurate spontan de indata ce un dezechilibru a fost constientizat de catre participant. Cum ? Faptul de a da recunoastere existentei dezechilibrului este receptionat de catre natura ca fiind un semnal ca participantul a ajuns la completarea experientei in acea zona, iar natura raspunde la acest semnal prin vindecarea acelui dezechilibru in masura in care persoana permite aceasta .”Lea Bill / Kikatikameskew (Rippling Water Woman),femeie nativa a Natiunii Cree din Alberta, Canada ), citata de Francesca Mason Boring, Notes from the Indigenous Field.

 Va rugam ca , daca doriti, sa aduceti cu voi cateva fotografii de familie mai noi si mai vechi .

 Programul cursului este :

Vineri:18:00- 22:00

Sambata :10:00- 19:00 , cu pauza de pranz si pauze de confort .
Duminica :10:00- 19:00 , cu pauza de pranz si pauze de confort.

Locatie : va fi comunicata celor inscrisi

Costul participarii:400 lei.
Relatii si inscrieri:aurelmocanu@yahoo.com .

Numarul de locuri este limitat

Va invitam ca, daca doriti sa fiti anuntati si despre alte evenimente de interes similar, sa va inscrieti la newsletterul nierika , introducandu-va adresa de email in casuta de inscriere la newsletter din partea de stanga jos a paginii de webhttp://nierika.ro/. Dupa apasarea butonului ”trimite”,veti primi un e-mail continand un link pe care e necesar sa il vizitati pentru confirmarea inscrierii dvs. Dupa confirmarea inscrierii la newsletter, veti fi notificati de fiecare data cand apare o noua postare pe http://www.nierika.ro/blog .

Deasemeni, anunturile acestor evenimente, impreuna cu articole si aparitii editoriale din aceeasi zona de interes, sunt postate si pe blogurile:

 http://seminariideshamanism.blogspot.com/ si

http://constelatiifamiliale.blogspot.com/ .

 La ambele bloguri de mai sus puteti sa va inscrieti individual pentru a fi notificati de noile postari.

 In continuare , includ un fragment de articol care trateaza mai in profunzime subiectul:

 Ca si oameni care traim in secolul XXI, avem vieti complexe si solicitante in care e necesar sa fim plini de resurse pentru a face fata cu succes provocarilor. Iar o mare parte a zonei de vindecare , de dezvoltare personala si a resurselor noastre are de-a face cu imputernicirea persoanei vazuta ca fiind de sine statatoare. In centrul acestor modele se afla persoana , considerata sau dorita a fi independenta si puternica . Un model complementar acestuia este acela in care persoana este vazuta ca fiind parte a unei tesaturi sociale, economice, spirituale, morfogenetice a intregii omeniri si a sistemelor mai largi din care facem cu totii parte. Ambele modele au lucruri bune de oferit si se completeaza reciproc de minune: putem fi cu adevarat puternici doar atunci cand ne integram cu respect si iubire in marea tesatura a vietii si a spiritului, onorand-o ca atare- in afara noastra si in noi insine- iar pe de alta parte , ne aducem o contributie frumoasa la intreaga tesatura a vietii fiind puternici .

In lumea noastra, in societatea contemporana exista o serie de lipsuri importante in modul nostru de viata , lipsuri pe care cautam sa le umplem prin diverse comportamente care nu ne sustin cu bine in vietile noastre; in acelasi timp, aceste lipsuri sunt dublate de o sfasietoare nostalgie a originilor, miticului paradis-pe-pamant/ paradis pierdut, a integritatii sufletesti, a prezentei plenare, autentice si pline de traire semnificativa .

 In mijlocul consumerismului spumegand , al cultului tineretii-fara-batranete-si-mereu-eficiente si al schemelor de imbogatire rapida , intre abuzul de sine, de altii si de natura si iluzionismele chirurgiei plastice, ale bursei si ale francizelor spirituale, ne este dor undeva, “in regiunea fiintei noastre” (parafrazandu-l pe Marin Sorescu), de acele lucruri vechi si trainice, de acele traditii neclatinate, de acele prezente stabile, puternice si iubitoare ale oamenilor, de fluxul si refluxul bland al anotimpurilor anului si ale vietii, ale dulcilor povesti din vechime , si uneori suntem constienti de aceasta , iar alteori ne doare atat de tare, atat de coplesitor si atat de adanc incat nici macar nu putem admite aceasta in propriul nostru for interior, nu putem contine in experienta noastra constienta aceste sentimente.

 Iar atunci cand imprinturi sufletesti si campuri de sentimente si idei atat de puternice si de adanci sunt neconstientizate sau sunt de-a dreptul negate, ele ajung sa „posede” destine, sa indrepte aparent implacabil vieti spre stancile care au fost deja inrosite de sangele altor navigatori ai marii vietii.

 Consecintele la nivel personal sunt esecurile in dragoste,prietenie si relatiile de familie, saracia, pierderile repetate, sinuciderile, accidentele, bolile fizice si psihice, dependentele de alcool, droguri, munca, fanatismul religios sau lipsa vietii spirituale,abuzurile si violentele, etc . La nivel national , aceste situatii personale sunt amplificate. La nivel mondial , ecourile acestor dureri si ale raspunsurilor la ele se traduc in conflicte, discriminari, genocide , razboaie, catastrofe ecologice.

 Una din cele mai importante cauze ale acestei stari de lucruri estesuccesiunea de evenimente istorice traumatizante care au alungat sufletul oamenilor, locurilor si al natiunilor, fiind deseori atat generata de – cat si rezultand in- absenta unei relatii sanatoase cu strabunii nostri , in primul rand cei apropiati, si , din nou in primul rand , cu cei indepartati. Aceasta lipsa a relatiei sanatoase cu strabunii potenteaza la randul sau dezorientarea si durerea in vietile noastre , ducand in continuare la alienare si suferinta, intr-un ciclu aflat in escaladare a intensitatii.

Dar lucrurile nu au stat intotdeauna asa. Cea mai mare parte a povestii si a aventurii omenirii pe aceasta planeta a avut loc de-a lungul unor vremuri in care legatura armonioasa a oamenilor cu strabunii lor a fost prezenta . In toate culturile traditionale ale planetei, de la inceputuri si pana la o parte insemnata din cele ce au supravietuit ca atare pana in zilele de astazi, respectul pentru strabuni si onorarea lor , ajutorul si binecuvantarea venite din partea strabunilor au fost centrale si esentiale pentru oamenii ce isi doreau o viata buna si armonioasa, la fel cum ingrijirea, protectia si iubirea din partea parintilor este esentiala supravietuirii nou nascutilor . Numai in timpurile recente, atinse de alienare spirituala si de traume in masa , conectarea la puterea strabunilor a fost umbrita de durerile incomplet procesate generate de atrocitatile inimaginabile care marcheaza istoria omenirii.

 Fie ca stim ori nu despre aceasta , suntem iubiti si sustinuti, fiecare in parte, de nenumarati strabuni ai fiecaruia dintre noi. Purtam genele lor, sangele lor se invartejeste in vinele noastre , calitatile si abilitatile, darurile lor asteapta sa fie descoperite si stralucite in calitatea prezentei noastre. Pamantul pe care calcam imbratiseaza oasele lor. Aerul pe care il respiram vine de la copaci ce isi hranesc radacinile din trupurile lor. Cantecele lor asteapta cu dor dar si cu rabdare sa se impleteasca din nou cu respiratia noastra. Descoperindu-le si onorandu-le in noi insine, amintindu-ne de continuitatea iubirii si a darului vietii curgand la vale prin generatii, primim o binecuvantare neinchipuit de iubitoare, de puternica si vindecatoare.

Cei mari din vechime nu au nevoie ca noi sa ii vindecam, nu au nevoie si nu isi doresc ca noi sa purtam vina lor, sau durerea lor, sau sa repetam destinul lor tragic sau greu. Si noi totusi asta continuam sa facem,cu inversunarea total dedicata a copilului care vrea sa isi salveze parintii cu pretul vietii sale, pana cand reusim sa transformam iubirea oarba si loialitatea-intru-nenorocire in iubire constienta.

 In acest weekend , vom folosi modalitati traditionale de a readuce in viata noastra, prin rugaciune si ritual, prin cantec si gest, prin reamintire si lacrimi de durere si lacrimi de bucurie si vindecare, atat sustinerea si iubirea , cat si calitatile extraordinare ale strabunilor nostri, calitati pe care le purtam de la bun inceputul existentei in insasi fiinta noastra. Acest lucru se va intampla pe masura ce vom reusi sa identificam durerile si poverile de care deseori nici nu suntem constienti ca le purtam , dureri si poveri ce provin din istoria neamului nostru.

Romania este, la fel ca majoritatea tarilor lumii la ora actuala, o tara greu incercata de valurile zbuciumate ale istoriei, iar vietile generatiilor bunicilor si trabunicilor nostri au fost marcate profund de situatiile grele prin care a trecut tara: razboaie, persecutii, foamete, moarte prematura , tragedii, accidente etc. Iar aici am pomenit doar situatia foarte recenta. In lumea aceasta atat de interconectata la cel mai adanc nivel sufletesc, energetic, spiritual, economic si social, suntem cu totii afectati intr-o masura insemnata de aceste tragice evenimente trecute, o parte mai apropiate si o parte mai indepartate in timp.

Miscarea-reflex inconstienta a sufletului nostru este aceea de a prelua noi insine, din proprie initiativa, poverile de viata cele mai grele ale celor pe care ii iubim si a ne alatura in durere si tragedie celor ce au suferit. Dar aceasta nu este o solutie . Prin aceasta ne deconectam de la a simti puterea si demnitatea lor si ne “facem mai mari decat cei batrani”, renuntand la locul nostru de viata. Acesta e un lucru “nelalocul sau”.

Pe masura ce dam recunoasterea cuvenita greutatilor prin care au trecut strabunii , pe masura ce ne smerim in fata suferintelor lor, respectandu-le acolo-in timpul,locul si destinul unde s-au intamplat, si respectand puterea si demnitatea lor ca oameni ce au trait un destin greu, ne revenim la a fi, cum se zice atat de frumos in popor, “oameni la locul nostru” .

 Pe masura ce reusim sa ne redefinim in cel mai simplu, mai evident si mai la indemana mod cu putinta , si anume ca fii si fiice ai/ale parintilor nostri, ca nepoti ai bunicilor nostri, ca descendenti ai strabunilor nostri , ca parinti ai copiilor nostri , ne putem redobandi si mostenirea de putere, binecuvantare , demnitate si iubire care a fost permanent acolo , dar deseori a stat asteptand, acoperita de straturile neconstientizate ale ecourilor transgenerationale ale suferintelor peste masura de indurat. Pentru ca a fost cu adevarat greu pentru multi dintre ei.

Trecerea de la implinirea blestemului la incantarea binecuvantarii, de la durere si boala la bucurie plina de freamat, de la dezorientare la intelegere, de la izolarea intr-o lume ostila la participarea la o comunitate bazata pe respectul radacinilor fiecaruia, de la a fi o frunza in bataia vantului la a apartine propriului arbore familial si de neam , sta in a ne aminti pana in strafundurile fiintei noastre ca aschia nu sare departe de trunchi, iar frunza are radacina,fiecare dupa felul sau. Si fiece fel din cele create de Dumnezeu este bun.

 In acest weekend vom folosi deschiderea constiintei si rugaciunea pentru a accesa acele zone pe care am evitat sa le constientizam pana acum, si in continuare vom implica rugaciunea,ritualul si ceremonia ca unelte puternice pentru transmutarea suferintelor si transformarea lor in vindecare, pentru realinierea respectuoasa si armonioasa cu strabunii nostri .

 Astfel, vom da deoparte cenusa focurilor de demult ramase fara flacara, vom descoperi caldura si lumina jarului celui nestins de sub funingine, vom da suflare de viata si rugaciune jarului celui vechi si vom reaprinde in inimile noastre focul iubirii si aprecierii de sine si de toate intr-un fel smerit , stiind ca frumusetea ce se afla in noi ne este daruita prin dragostea strabunilor si a Divinitatii , iar noi suntem cei ce suntem nascuti si meniti a o pastra si creste cu grija, apreciere ,recunostinta si iubire, a o lasa sa straluceasca , si a o transmite mai departe celor ce vin dupa noi. Iubindu-ne pe noi insine si traind frumos, ii onoram pe toti cei ce ne-au dat viata si pe Cel Mare , care pe toti ne-a facut din iubirea Sa si cu suflarea Sa datatoare de viata ne-a binecuvantat.

 Fie ca recunostinta, iubirea, puterea si binecuvantarea sa atinga inimile noastre, intru slava Creatorului, mandrirea strabunilor si bucuria vietii traite in frumusete.

O mare de lacrimi neplânse : Trauma transgeneraţională a poporului român

O MARE DE LACRIMI NEPLÂNSE :
TRAUMA TRANSGENERAŢIONALĂ A POPORULUIROMÂN
Acest articol contine referinte la materiale si studii realizate de altii, precum si, cel putin partial, o perspectiva proprie asupra subiectului . Acolo unde am citat vreo sursa online, am inclus linkul spre pagina de web corespunzatoare .
Un domeniu relativ recent al psihoterapiei care începe să se bucure în sfârşit de atenţia pe care o merită este cel al vindecării traumelor transgeneraţionale . Trauma transgeneraţională este acea traumă care a avut loc acum mai multe generaţii şi nu a fost vindecată în cadrul generaţiei în care a avut loc . Ea poate fi datorată unui eveniment cu caracter personal sau unuia cu caracter de eveniment istoric care afectează întregi grupuri sociale, etnice sau naţiuni, cum este cazul războaielor, dezestrelor naturale, genocidelor, epidemiilor. Datorită faptului că aceste răni sufleteşti nevindecate, exact ca şi calităţile străbunilor, se transmit în generaţiile următoare ca un veritabil ADN emotional, acum se poate spune că aproape întreaga planetă se confruntă cu imense traume transgeneraţionale, diferite de la o naţiune la alta şi de la un continent la altul. Nici un continent nu a fost lipsit de războaie, de genocide, de sclavie şi de discriminări etnice si religioasesistematice pe durate îndelungate .
Popoarele native din America de Nord şi America de Sud au fost victimele unui genocid intins pe o perioada de 500 de ani . Unele estimări ajung la cifre de ordinul sutelor de milioane de nativi americani de nord şi de sud ucişi în această perioadă.
Aborigenii din Australia au suferit enorm şi ei :http://www.youtube.com/watch?v=Z7eubc-Yk3M .
Africa are o lungă istorie de evenimente îndurerate, iar la ora actuală are parte de multe lupte sângeroase.
Europa şi Asia au o istorie plină de războaie si masacre care tot au locaproape fără oprire de mii de ani, timp în care o mare parte din populaţie a fost ucisă .
Comunismul a dus la uciderea a peste 120 de milioane de oameni in secolul 20 . http://www.youtube.com/watch?v=YsjZR7Ggn38&feature=fvsr
Dimensiunea transgeneraţională adaugă o gamă întreagă de alte dificultăţi , de sentimente pe care le purtăm în fiinţa noastră, deseori fără a avea măcar cunoştinţă de ele ori de provenienţa lor .
Tristeţi grele despre care ştim că parcă sunt acolo dintotdeauna, cu care ne-am obişuit precum ne obişnuim cu ticăitul unui vechi ceas deşteptător, încât ajungem să nu îl mai auzim decât cu un mare efort de atenţie . Disperări şi atacuri de panică inexplicabile în raport cu evenimentele trăite de noi . Atacuri bruşte de furie devastatoare, total disproporţionată faţă de orice stimul posibil din viaţa „reală” a persoanei care le are. Doruri de moarte , de pericol , înclinaţii contrare educaţiei de care am avut parte, dependenţe de alcool şi de alte substanţe sau de jocuri de noroc etc .
Vorbind despre România, istoria recentă a ţării noastre e atât de plină de dureri, de crime, de tragedii şi trădări . Traumele în masă au atins foarte mult un număr imens de ţări, iar România nu face deloc excepţie.
Cum poate urmaşul unor oameni torturaţi de comunişti până la moarte să îşi asume darurile de putere masculină, dacă exact pentru curajul opiniei, pentru integritate şi pentru influenţa socială şi bogăţia materială i-au fost executaţi străbunicii , lăsând străbunicile să moară în sărăcie, umilinţă , batjocură, ducându-şi ultimii ani din viaţă la mila satului ?
Cum poate o femeie sa îşi manifeste calităţile specific feminine, relaţionând sănătos cu bărbatul ei , când de 4 generaţii şi eventual mai multe în urmă, femeile din familie au trebuit să ţină loc şi de bărbaţi, deoarece bărbaţii le-au murit pe front sau au fost ucişi în detenţie sau au revenit acasa neoameni după atrocităţile îndurate ?
Cum se poate avea încredere în clasa politică într-o ţară în care stăpânirea comunistă a distrus sistematic demnitatea umană, valorile şi sufletul poporului, aservind ţara unor politici străine distructive pentru poporul român?
Cum poţi avea încredere în aproapele- fie el vecin, coleg de muncă, oriom de pe stradă, cum poţi avea o microcomunitate sau un spirit civic dezvoltat într-o ţară în care un procent atât de imens de oameni erau informatori ai serviciilor secrete şi puteai oricând să fii denunţat şi încarcerat pentru că ţi-ai exprimat deschis opinia sau pentru că ai spus o glumă care punea regimul într-o lumină defavorabilă ?
Cum pot în aceste condiţii, şi în urma modului în care s-a realizat colectivizarea, cum pot deci ţăranii să ajungă să aibă un respect de sine şi o încredere unii în alţii suficient de mare încât să se unească în asociaţii , pentru a fi eficienţi şi pentru a nu merge mereu în pierdere ?
Cum poate amestecul de dispreţ şi scârbă şi teamă al poporului la adresa politicienilor, soldat deocamdată cu privitul în orice altă direcţie, să se transforme în conştiinţa civică unitară, educată şi puternică necesară creerii unei clase politice cu adevărat reprezentative , integre şi care să fie conştientă de faptul că însăşi raţiunea sa de a exista este că trebuie să servească cu onoare , cu iubire, cu integritate , acestui popor, acestei ţări ?
Ce gen de povară este cea pe care o duc-sau nu- urmaşii imensului număr de oameni ucişi,”reeducaţi” în temniţele comuniste, la muncă forţată etc ?
Ce gen de povară apasă-sau nu- pe urmaşii torţionarilor, informatorilor, gardienilor şi în general ai cozilor de topor ale regimului- etc?
Cu toţii suntem oameni , iar cei care cu voie ori fără de voie, cu ştiinţă ori fără de ştiinţă au făcut lucruri distrugătoare pentru alţii, şi-au luat cu aceasta o mare greutate pe suflet.
Majoritatea situaţiilor pe care le-am enumerat mai sus sunt foarte des întâlnite în populaţia României. Un prieten bun, psihoterapeut, şi o dragă prietenă, avocată, lucrează fiecare la câte un articol dedicat acestor traume specifice istoriei recente a României . Abia aştept să le citesc şi eu . Până atunci , iată ce am putut aduna şi sorta la o scurtă căutare uşor mai insistentă pe internet :
Pierderile de vieţi umane ale României în primul război mondialse cifrează la peste 985 000 de oameni , din care 335 000 soldaţi morţi în lupte sau dispăruţi, şi peste 650 000 de oameni răpuşi de boli, foamete, mizerie şi represalii prin execuţii de către trupele de ocupaţie. La această cifră se adaugă cei 75.491 de invalizi de război ca urmare a rănilor din cursul luptelor. ( sursa: PIERDERILE UMANE ALE ROMÂNIEI ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI DE ÎNTREGIRE, deProf. univ. dr. Nicolae CIOBANU*,http://www.once.ro/sesiuni/sesiune_2007/3_Pierderi.pdf ).
Populaţia estimată a României în 1919 era de 16 250 000 de locuitori , iar în 1930, când a avut loc singurul recensământ complet din perioada interbelică , era de 18 052 896 locuitori , după KethHitchins,”România, 1866-1947” editura Humanitas, Bucureşti, 1996, cap.VIII . Societate şi economie , citat pehttp://www.cimec.ro/istorie/unire/inainte.htm .
Pierderile umane ale României în primul război mondial reprezintă deci un procent foarte mare din populaţia ţării .
Ca şi efect sistemic remanent în ceea ce a supravieţuit din familiile acestor compatrioţi( a se citi: în familiile străbunicilor şi bunicilor noştri) , e important nu doar faptul că au murit şi au suferit aceşti oameni în sine, ci şi faptul că , datorită participării la război, şi ei au ucis la rândul lor şi au provocat suferinţe familiilor din taberele adverse. Deasemeni, atât cu această ocazie- a primului război mondial- cât şi cu ocazia următoarelor evenimente şi situaţii enumerate mai jos, au existat şi fapte teribile contra propriului popor, sau a etniilor conlocuitoare .
Menţionăm pe scurt şi conflictele interetnice care au o istorie şi influenţe aparte , dincolo de evenimentele enumerate sumar aici.
Pierderile de vieţi umane ale României în al doilea război mondial
În căutarile mele pe internet despre pierderile umane ale României în al doilea război mondial, am găsit deocamdată mult mai puţine informaţii explicite şi clare.
„Pentru România, aceleaşi statistici negre arată că din 22 iunie 1941 şi până în 12 mai 1945, adică în cei aproape 4 ani de război, ţara noastră a pierdut 450.000 de soldaţi şi cam tot atâţia civili, în timpul luptelor terestre şi al bombardamentelor.”
Pe http://www.historyonthenet.com/WW2/statistics.htm şi în încă vreo câteva locuri , am găsit o estimare similară: 450 000 de militari şi 465 000 civili din România au murit cu această ocazie. Din nou, aproape un milion de oameni . Care , raportat la populaţia României din acea vreme, reprezintă un procent semnificativ de mare.
Victimele comunismului în România sunt o altă mare de oameni, de suflete . Tortură, deportare, muncă silnică, naţionalizare a averii , colectivizare forţată, domiciliu forţat , persecuţie , discriminare pe baza aşa numitei „origini sociale nesănătoase ”- toate acestea au fost unadevărat”genocid roşu” pentru poporul român, lăsând urme adânci pline de durere, ură, frică, neputinţă .
Elita spirituală, cea intelectuală, cea politică, cea religioasă, cea militară, cea a mediului de afaceri, cea a satelor – toate au fost deliberat distruse, prin mijloace greu de imaginat . Preoţi , avocaţi , ingineri, profesori, învăţători, scriitori, poeţi, filosofi, oameni de afaceri, oameni politici, generali şi ofiţeri şi simpli soldaţi, ţărani simpli , oricine putea fi considerat o ameninţare la adresa înstăpânirii comunismului, au fost cu toţii închişi şi în cea mai mare parte exterminaţi.
Estimările diferiţilor cercetători ai acestui subiect greu sunt foarte diferite, mergând de la câteva mii de oameni ucişi în detenţie, trecând prin cca 350 000 ( Raportul Tismăneanu ) , sau o estimare de 1 131 000 de deţinuţi politici ( estimare făcută de prof. univ. Gheorghe Boldur-Latescu , citat de Alexandru Mihalcea în articolul din România Liberă de la adresa de internet de mai jos
http://www.romanialibera.ro/opinii/aldine/cate-victime-a-facut-comunismul-in-romania-115213.html ) , până la o cifră de 2 milioanede victime ( Romulus Rusan , “Cronologia si geografia represiunii comuniste in Romania. Recensamantul populatiei concentrationare” (Ed. Fundatiei Academia Civica, Buc., 2007) , citat în cadrul aceluiaşi articol de mai sus ) . Cicerone Ioniţoiu, autorul unui impresionant dicţionar al victimelor terorii comuniste (70.000 de nume), susţine că în România comunistă au fost trei milioane de deţinuti politici.( sursa:http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/Victimele-comunismului1312161717.php ) .
Alte articole de citit sunt cele de la :
O mare povară şi-au luat pe suflet şi colaboratorii aparatului represiv al regimului comunist: torţionari, gardieni, cozi de topor , turnători (nu cei de la oţelărie, se’nţelege ), etc . Istoricul Stejarel Olaru, directorul Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului, spune, într-un interviu pentru Ziarul de Vrancea postat online la adresa de web :
(….)
R: Citi informatori avea regimul?
S. O.: Nu au fost date pina acum cifre, dar eu estimez, fara a avea documente, ca au fost putin de 600 – 700 de mii in dec 1989. E adevarat ca majoritatea nu facea altceva decit sa asculte pe la usi.(…)” Din perspectivă sistemică, s-a observat că în astfel de situaţii,o parte din descendentii victimelor au tendinta inconstienta de a se identifica cu agresorii . Astfel, reconcilierea devine ceva de stricta necesitate .
O altă categorie de persoane traumatizate de acţiunile regimului comunist au fost familiile proprietarilor caselor şi afacerilor naţionalizate .
Aici merită amintite şi deportările din România, din Uniunea Sovietică şi Basarabia , Cadrilater , etc . , Vezi :
Un material fantastic de bine scris si documentat, care acopera majoritatea punctelor de mai sus , plus multe altele, puteti găsi la adresade web : http://www.corneliu-coposu.ro/articol/index.php/1822_raport_pentru_condamnarea_regimului_politic_comunist_ca_nelegitim_si_criminal_memoriaro_ianuarie_2006/
O atenţie deosebită o merită fenomenul declanşat de Decretul 770 din 1 Octombrie 1966, prin care s-au interzis avorturile . Un articolsuficient de bine documentat care conţine şi referinţe despre alte materiale referitoare la efectele acestui decret , puteţi citi la adresa de web :
Documentarul Născuţi la comanda. Decreţeii tratează în detaliu toate etapele implementării politicii demografice aflate în legătura cu Decretul 770( vezi linkul : http://filme-romania.blogspot.com/2010/07/nascuti-la-comanda-decretii.html ) Citez de pe site-ul de mai sus:
„Aşa s-au născut peste două milioane de români. Ei sunt Oamenii Noi ai Epocii de Aur dar în particular li se spunea copiii decretuluisau mai simplu decreţei. Majoritatea au acum intre treizeci si patruzeci de ani. Nimeni nu le-a spus nimic despre cum au venit ei pe lume. Nu a fost simplu. Ca sa se nasca generatia decreteilor au murit peste zece mii de femei, iar mii de copii orfani zac si acum in gropile comune din spatele orfelinatelor romanesti. Daca credeti ca problema a fost un sigur om, Nicolae Ceausescu, va inselati amarnic. S-ar putea sa aveti o mare surpriza vazand acest film!”.
Câte femei au fost traumatizate psihic şi fizic de controalele ginecologiceperiodice abuzive instituite prin acest decret ? Câte au murit ca urmare a avorturilor făcute în condiţii improprii, câte au fost închise – şi câte cadre medicale au fost închise datorită activităţilor legate de avorturi?Câte femei au nascut copii cu malformaţii şi traumatizati eventual fizic de vreun avort nereuşit, dar cu siguranţă traumatizaţi psihic de dinainte de naştere , datorită stării sufleteşti a părinţilor în timpul sarcinii ? Ce efect au toate acestea în viaţa noastră, a celor ce trăim acum ?
O statistică recentă pomeneşte cifra halucinantă de circa 20 de milioane de avorturi în România post-1989. Cata jale si vinovatie si durere si apasare sufleteasca inseamna acest fapt ?
Fiecare dintre aceste tragedii enumerate mai sus au adus atingere uneipărţi semnificative, dacă nu cumva chiar imense , din populaţia României care trăia în acele perioade. În ce masură aceste dureri aureuşit să fie procesate şi aduse la reconciliere, la împăcare , la vindecare ?
Milioane de români şi românce după alte milioane de români şi românce după sute de mii după alte sute de mii după alte milioane de suflete din ţara aceasta, suferă urmările acestor traume individuale şi colective .Cei mai mulţi poartă dureri, înclinaţii, vini, umiliri şi neputinţe despre care nici nu au cunoştinţă. Si pe care poate ca le neagă cu vehemenţăsau cu indiferenta ( Vezi-ti , dom’le, de treaba ! ). Aceasta negare e in natura acestui fel de trauma si nu e de mirare ca ea exista . La fel cum sunt foarte prezente si bolile asociate cu internalizarea oprimarii si transformarea sa in agresivitate la adresa propriei fiinte si a familiei : boli de inima, diabet , boli respiratorii, paranoia, schizofrenie, depresie, violenta domestica, alcoolism, abuz , lipsa initiativei si a coeziunii sociale etc samd.
Printre ei suntem şi noi, cei ce citim aceste rânduri , precum şi majoritatea celor pe care îi întâlnim pe stradă sau la muncă sau pe care i-am întâlnit vreodată, sau de care am auzit, citit sau visat vreodată.
Aceste întâmplări, aceste evenimente au avut loc în timpul vieţilor noastre, ale celor ce trăim acum , şi ale părinţilor, bunicilor şi străbunicilor noştri. Ele nu sunt din cartile de povesti sau din imaginaţia vreunui scenarist de filme horror sau din istoria vreunui popor indepărtat ( nu că ar trebui să nu ne pese în aceste cazuri ) . Ele sunt ceea ce s-a intamplat cu radacinile noastre apropiate . Si exista mari dureri si instrainari de sine si in radacinile mai vechi .
Poate de aceea atât de mulţi dintre noi căutăm alinare , aliniere -dar reuşim doar alienare- alăturându-ne compulsiv unor curente spirituale şi vindecătoare care vin de la bătrânii altor popoare, altor tradiţii. Dorim să aderăm la – să facem parte din- Tradiţia secretă de aici, curentul îniţiatic de colo, lineajul neîntrerupt de transmitere a darurilor spirituale de dincolo . Căutăm să găsim şi să avem pentru noi înşineceva secret, ceva ce abia acum se face public, ceva ce a fost protejat de pericolele istoriei. Ne dorim să fi fost protejată de pericole şi moştenirea noastră.
Poate inconştient ne dorim un implant de rădăcină ? Rădăcina mea mă doare, e greu şi amar sucul ei, vreau să îmi dai din pacea , bucuria şi demnitatea ta , asta spunem , uitându-ne spre bătrânii înţelepţi din alte tradiţii . Ne renegăm, ne re-negăm prezentul dureros şi căutăm ce ne-ar fi adus pacea şi bucuria de a trăi, părinţii absenţi, bunicii arşi de suferinţă, străbunii uitaţi, în locuri pe care le percepem idilic şi profund infuzate de pace, de înţelepciune. Dar, realist vorbind, nu reuşim decât să ne alienăm şi mai tare de adevărata noastră fiinţă , dacă nu reuşim să învăţăm de la ei ceea ce de fapt e o reamintire la nivel cuantic, celular, atomic , a ceea ce rădăcina noastră are pentru noi . Fiindcă, oricât de bine este implementată în aceste zile o filosofie socială consumeristă care promovează implantul, piesele de schimb, quick fixurile , totuşi adevărata identitate şi fiinţă a noastră nu este înlocuibilă . Nu există piese de schimb pentru suflet . Nu există străbuni de închiriat . Surogatul e surogat.
Şi Tibetul a suferit atrocităţi inimaginabile şi încă mai suferă. Şi nativii americani au cea mai mare rată a sinuciderilor şi a alcoolismului, a diabetului etc din SUA, ca urmare a celor prin care au trecut, iar păstrătorii tradiţiilor lor se străduiesc să reamintească tinerilor debusolaţi vechile căi strămoşeşti . Şi înţelepciunea milenară a Chinei vine dintr-un loc care e acum e pătat de mări de sânge . Dar frumuseţea spiritului lor străluceşte prin toate aceste adversităţi şi suferinţe . Iar frumuseţea spiritului nostru e de găsit privind în interiorul nostru . În miezul suferinţei noastre se află, şi dintotdeauna acolo a fost, aşteptând să fie descoperit, leacul ei . Dar pentru a găsi leacul cel amar cu fructe dulci, e necesar să stăm cu suferinţa. Iar noi de exact de asta fugim cât vedem cu ochii, deseori fără ca măcar să ne dăm seama măcar că aceasta facem . Mare lucru, conţinerea. Dar trauma exact asta face, sparge vasul care ar trebui să conţină. Mare lucru, a fi conştienţi de ceva . Dar trauma exact asta face, splitează sufletul , şi astfel lucrul care ne-ar fi cel mai de folos să îl conştientizăm este exact cel mai greu de conştientizat fără a primi vreun fel de ajutor.
Mă simt îndemnat să fac o sumară aritmetică legată de aceste cifre, dar deocamdată o las deoparte. Cifrele şi sentimentele deseori nu merg bine la un loc . Atâta doar, că aceste cifre sunt copleşitor de imaginat ca reprezentare grafică în contextul vieţii noastre zilnice.
Dar până atunci , mă limitez la a constata imensitatea durerii sufletului acestui popor . Imensitatea şi complexitatea durerilor , greutăţilor , situaţiilor ce necesită conştientizare, vindecare, ajungere la normal .Câte generaţii mai sunt necesare până vom reuşi să privim în aceste dureri, în aceste terori ? Peste cât timp darurile minunate ale oamenilor acestui popor vor putea străluci în toată splendoarea lor, tresăltând de bucuria de a trăi pasionat, o viaţă productivă, plină de înţeles , de poezie, de cântec, de iubire ?
Una dintre învăţătoarele mele a spus : „ Trăiţi pe o mare de lacrimi neplânse .”
CONŞTIENTIZAREA
Avem foarte multe mecanisme de apărare ale psihicului, prin care partea conştientă a noastră respinge aceste conţinuturi dureroase, traumatice. Astfel, mulţi dintre noi poate că deliberat fugim de cele ce nu ne plac sau ne dor în familiile noastre de origine, sau poate nici nu am luat vreodată în considerare posibilitatea ca aceste tragedii ale familiilor noastre şi ale neamului nostru să îşi aibă vreun ecou semnificativ în vieţile noastre personale. Mulţi dintre noi nu am fost deloc informaţi -deseori din dorinţa de a ne proteja a familiilor noastre-despre aceste crunte realităţi ale trecutului recent al străbunilor apropiaţi şi al naţiunii.
Adevărul este că ele sunt deja în noi . Cu toţii suntem interconectaţi la cel mai adânc nivel, şi suferinţa cuiva, a oricui, e suferinţa tuturor. Iar suferinţa acestui neam e suferinţa fiecăruia dintre noi .Acesta este un adevăr al sufletului, pe care ştiinţa începe să îl explice şi să îl confirme .
Descoperirea şi studiul funcţionării neuronilor oglindă(http://en.wikipedia.org/wiki/Mirror_neuron ) ar putea adăuga la înţelegerea raţională a faptului că suntem atât de atinşi, îmbibaţi, solidari cu aceste situaţii, sentimente, trăiri.
Un material video interesant despre neuronii oglindă puteţi vedea la adresa de web:
Un alt suport teoretic care poate fi de ajutor în înţelegerea prezenţei acestor câmpuri de energie conţinând suferinţa -dar şi darurile -generaţiilor trecute, poate fi găsit în cercetările lui Rupert Sheldrake, omul de ştiinţă care a lansat ipoteza câmpurilor morfogenetice ( websitehttp://www.sheldrake.org/homepage.html ) . Cel puţin o carte a lui Rupert Sheldrake e deja publicată în limba română :
Unele articole în româneşte despre munca şi ideile lui puteţi citi la adresele de web : http://www.damaideparte.ro/index.php/revolutie-in-cunoastere-teoria-morfogenetica/97/
Un alt ajutor întru înţelegere poate veni de la ceea ce este denumit cu termenul „The Knowing Field”, propus de Albrecht Mahr, unul din pionierii dezvoltării muncii de Constelaţii Familiale şi Organizaţionale.Acest Câmp de energie şi cunoaştere ce se manifestă în munca de constelaţii familiale, este experimentat ca sentimente, emoţii, trăiri, o cunoaştere adâncă şi intuitivă în corpul reprezentanţilor din constelaţiile familiale . Acest fenomen- aşa numita ” percepţie de reprezentare”, în care reprezentanţii pozitionati in constelaţii se pare că simt întocmai situaţia din locul pe care stau – nu este intru totul explicat şi înţeles , dar funcţionează de fiecare dată .
Substratul spiritual-energetic-holografic al întregii creaţii, din care suntem parte integrantă-nu neapărat şi integrată conştient, din păcate- ne susţine în capacităţile de percepţie, mediumice, în aşa numitele”capacităţi paranormale ” care de fapt sunt parte a naturii noastre. Liantul întregii creaţii este iubirea . Toate una sunt.
Şi, îi iubim pe ai-noştri-cei-care-au-pătimit, cu pasiune, cu disperare, cu orbire, cu o imensă dorinţă de a face cumva, aproape oricum, cu orice preţ, ca totul să fie bine pentru toţi . În adâncul fiinţei noastre, vrând-nevrând, ştiind sau neştiind asta, simţim cu ei . Şi atunci, nu ne dăm voie să fim fericiţi, ci chemăm la fiinţare scenarii grele . Lăsăm vieţile noastre şi ţara şi să se ducă de râpă. Privim şi găsim apreciere, salvare, supravieţuire oriunde altundeva în lume , cu preţul muncii oricât de grele. Oriunde, dar nu acasă la noi . Astfel , copiii României de azi stau şi cresc fără părinţi, precum străbunicii , bunicii şi părinţii cărora le-au murit taţii pe front ori în temniţe ori la Canal. Aici, în ţară, ne doare sufletul atât de tare încât nici nu ne dăm voie să simţim . De aceea vedem valoare şi scăpare doar afară . Unde e mândria aceea sănătoasă , izvorâtă din cunoaşterea propriei valori şi moşteniri spirituale şi culturale ?
În spaţiul sufletului, timpul nu există. Orice suferinţă neprocesată complet rămâne acolo, până când va fi văzută, simţită şi procesată conştient până la capăt . Şi acelaşi lucru este adevărat şi despre aspectele pozitive: toată bucuria, toată pasiunea de a trăi de care ne-am disociat există intactă acolo unde am lăsat-o. Dar pentru a ajunge la cele pozitive, e necesar să privim durerea în ochi. E necesar a ne deschide inimile către ea şi a ne lăsa, a ne da voie să simţim această durere. E în regulă să plângem. A o nega e doar un mecanism de apărare. A accepta durerea, cu adânc respect pentru greutatea destinelor celor ce au suferit atât de mult, e o vindecare, o conştientizare, o eliberare.
În practica de Constelaţii Familiale deseori se observă adâncul impact peste generaţii al acestor evenimente traumatizante. Noi, cei ce trăim acum , deseori ducem vini, dureri ale celor de dinaintea noastră. Sau, nu ne dăm voie să avem succesul pe care îl putem avea, din solidaritate inconştientă cu membri ai familiei care au pierdut totul . Sau, pierdem totul , inclusiv viaţa, pentru a ispăşi greşelile făcute către alţii de cineva din generaţiile anterioare nouă. Sau, purtăm jalea neplânsă dorindu-ne,deseori în secret şi faţă de noi înşine, să încheiem odată cu suferinţa de a fi vii.
Dar străbunii nu au nevoie ca noi să suferim. Nu au nevoie ca noi să urâm, sau să judecăm aspru pe alţii ori pe noi înşine, nu au nevoie de răzbunare . Nu au nevoie ca noi să murim ispăşind greşelile altora , sau din loialitate faţă de aceia dintre ei care au murit timpuriu.
Bucuria străbunilor, de acolo de unde se afla ei , aşa cum mi s-a arătat în numeroase ocazii, (şi bineînţeles că nu mi s-a arătat doar mie ) este atunci când urmaşii lor îşi trăiesc viaţa din plin , primind susţinerea pe care ei, străbunii, cu mare iubire sunt mereu pregătiţi să o trimită .
Bucuria străbunilor este atunci când darurile, abilităţile, puterile pe care le-am primit prin naştere de la întreaga noastră linie ancestrală, sunt manifestate cu conştiinţa demnă a valorii lor şi cu bucuria lucrului bine făcut .
Chiar acum, pe când scriu aceste rânduri , am fost sunat de o prietenă dragă care tocmai s-a îmtors dintr-un sejur spiritual de aproape două luni într-o ţară îndepărtată. Era gureşă şi bucuroasă să îmi povestească în câteva cuvinte chintesenţa unei sume de experienţe deosebite pe care le-a avut. Citez din memoria proaspetei conversaţii telefonice de acumcâteva minute:
„ Aurele, am văzut că trăim într-un adevărat iad pe pământ ! Câtă suferinţă, câtă vinovăţie, câte programe distructive am moştenit şi ne-au fost şi implementate de societate !Înotăm în ele . Vinovăţia e cea mai grea . Şi minciunile despre răutatea şi păcătăşenia din naştere . Dumnezeu e în interiorul fiecăruia dintre noi , e în chiar ADN-ul nostru, e în toate , dar noi am uitat asta, de când ni s-a acoperit sufletul cu vinovăţie, cu păcătoşenie, cu răutate, cu judecarea de către alţii şi cu judecarea altora de către noi. ”
Oare nu cumva momentul conştientizării e acum ? Suntem la două generaţii şi ceva după război şi la aproape o generaţie după comunism . Poate că acum avem puterea de a privi în locurile care ne înfricoşează adâncurile sufletului, în locurile din care străbunici, bunici, bunice, mătuşi, unchi, fraţi, surori, părţi din sufletele noastre şi cheile înţelegerii lui „de ce suntem aşa cum suntem ” şi lui „de ce suntem cei ce suntem”şi lui „ce daruri şi abilităţi şi destin avem “ ne aşteaptă, pentru a vedea, a onora, a ne înclina fruntea si a plange pentru început în faţa destinelor lor grele, iar apoi a ne îndrepta coloana vertebrală ca demni urmaşi ai lor, care trăim pe timp de pace în Europa şi Romania şi într-o libertate pe care ei, datorită circumstanţelor istorice în care au trăit, nu au avut cum să o guste.
Copyright: Aurel Mocanu. Toate drepturile rezervate
Cateva resurse si materiale disponibile online :
Cateva documentare socante despre adevaruri dure ale istoriei recente :
-Documentarul “Demascarea”, despre ororile comuniste de la Inchisoarea Pitesti , poate fi gasit in nenumarate locuri, doar cautati pe net cu “vizionati Filmul „Demascarea” “ .
-Episoadele din “Memorialul Durerii “ sunt in marea lor majoritate disponibile online deasemeni.
-Documentarul “Golgota Basarabiei “ :http://www.youtube.com/watch?v=nFHZOEkD9RI&feature=related
-La adresa de web http://www.basarabeni.ro/stiri/politica/video-the-soviet-tale-un-documentar-soc-despre-crimele-comunismului-77/puteti gasi (VIDEO) “The Soviet Tale”, un alt documentar soc despre crimele comunismului
-Documentarul Născuţi la comanda. Decreţeii tratează în detaliu toate etapele implementării politicii demografice aflate în legătura cu Decretul 770( vezi linkul : http://filme-romania.blogspot.com/2010/07/nascuti-la-comanda-decretii.html)
http://www.genocidetext.net/gaci_filmography.htm – O filmografie internationala despre ororile istoriei mondiale recente .
Documentarul “Unrepentant “ despre genocidul nativilor din Canada: http://topdocumentaryfilms.com/unrepentant-kevin-annett-canadas-genocide/
http://www.youtube.com/watch?v=g3ZxwWnYlr4 Don Coyhis, 2009 Wellbriety Journey for Forgiveness, Healing from Intergenerational Trauma
-un alt documentar zguduitor, pe aceeasi tema :http://www.youtube.com/watch?v=g3ZxwWnYlr4 The Wellbriety movement Journey to Forgiveness
Vă invităm ca, dacă doriţi să fiţi anunţaţi despre noile articole postate şi despre alte evenimente de interes similar, să vă înscrieţi la newsletterul nierika , introducându-vă adresa de email în căsuţa de înscriere la newsletter din partea de stânga jos a paginii de web http://nierika.ro/ . După apăsarea butonului ”trimite”, veţi primi un e-mail conţinând un link pe care e necesar să îl vizitaţi pentru confirmarea înscrierii dvs. După confirmarea înscrierii la newsletter, veţi fi notificaţi de fiecare dată când apare o nouă postare pe http://www.nierika.ro/blog  . Deasemeni, anunţurile acestor evenimente, împreună cu articole şi apariţii editoriale din aceeaşi zonă de interes, sunt postate şi pe blogurile:
La ambele bloguri de mai sus puteţi să vă înscrieţi individual pentru a fi notificaţi de noile postări.